Tudor Ionescu
DEPUTAT DE ARGEȘ
Partidul S.O.S. România

Categorie: Comunicate

În data de 19 Decembrie 2025 Ministrul PSD al Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale a supus Guvernului spre adoptare un Proiect de Hotărâre privind stabilirea unui contingent de 90.000 de lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă din România în anul 2026.

În calitate de Deputat ales în Parlamentul României şi de Vicelider al Grupului Parlamentar al Partidului S.O.S. România din Camera Deputaţilor, anunţ că mă opun categoric acestui proiect de Hotărâre al Guvernului şi solicit retragerea Proiectului şi renunţarea în totalitate la contingentul de 90.000 de lucrători străini cu care Guvernul României intenţionează să inunde piaţa muncii din România!

Aducerea în România a 90.000 de lucrători asiatici şi africani în anul 2026 este nu doar inoportună, ci şi profund neconstituţională, încălcând grav Articolul 3 din Constituţia României, care stipulează fără echivoc faptul că „pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”. Sub pretextul deficitului de forţă de muncă – provocat tot de partidele aflate la guvernare prin politicile lor anti-sociale şi anti-economice! -, Guvernul promovează în realitate o politică periculoasă de substituire a forţei de muncă româneşti şi de modificare artificială a echilibrelor sociale, economice şi demografice ale României. Această abordare nu reprezintă o soluţie reală pentru economia naţională, ci o ocolire a obligaţiei statului de a crea condiţii decente pentru propriii cetăţeni.

Decizia este cu atât mai gravă cu cât este luată într-un context economic şi social dezastruos: rata şomajului în 2025 a ajuns la 6% şi este în creştere, rata şomajului în rândul tinerilor a depăşit 27% iar România are jumătate de milion de şomeri, cărora

Guvernul nu e capabil să le asigure un loc de muncă. În schimb Guvernul Bolojan este gata să ofere locuri de muncă pentru 90.000 de nepalezi, sri lankezi, indieni şi cetăţeni ai altor state din Asia şi Africa.

În acelaşi timp, peste 200.000 de români se repatriază în fiecare an, revenind în Țară după ani de sacrificii şi muncă grea în străinătate, în speranţa unui trai decent în propria lor Țară şi a unor locuri de muncă stabile. Iar Guvernul României, în loc să creeze politici de reintegrare pe piaţa muncii din România pentru aceşti cetăţeni români, alege să îi ignore şi să importe forţă de muncă străină, slab calificată sau necalificată din state asiatice şi africane.

În loc să încurajeze repatrierea românilor din Italia, Spania, UK, Germania şi alte state europene, în loc să suplimenteze campaniile, granturile şi împrumuturile destinate românilor care revin în Țară după lungul exil economic, Guvernul PSD-PNL-USR-UDMR-Minorităţi se grăbeşte să importe muncitori străini.

Aşa-zisul „deficit de forţă de muncă” invocat de Executiv este în fapt rezultatul politicilor economice dezastruoase ale Guvernului care au condus la salarii nemotivante, condiţii de muncă precare şi absenţa unei strategii de creare de noi locuri de muncă şi de repatriere activă a românilor alungaţi peste graniţe.

Importul masiv de muncitori străini nu rezolvă problemele pieţei muncii din România, ci le agravează: pune presiune pe salarii, reduce puterea de negociere a angajaţilor români, adânceşte inechităţile sociale şi creează tensiuni sociale şi etnice pe termen mediu şi lung. În aceste condiţii, menţinerea contingentului de lucrători străini este o sfidare directă la adresa românilor care muncesc, care sunt în căutarea unui loc de muncă sau care se întorc acasă din exilul economic! Guvernul României are obligaţia să acţioneze pentru binele general al ţării şi al cetăţenilor români, nu al muncitorilor străini din Nepal, Sri Lanka, Bangladesh sau Vietnam!

De aceea, în numele Grupului Deputaţilor S.O.S. România solicit ferm:

– eliminarea totală a contingentului de lucrători străini pentru anul 2026,

– stoparea acestei politici periculoase a Guvernului României de înlocuire a lucrătorilor români cu lucrători străini,

– programe de reintegrare pe piaţa muncii din România a românilor repatriaţi,

- respectarea strictă a spiritului şi literei Constituţiei României şi adoptarea unor politici care să pună românii pe primul loc, în propria lor Țară!

Categorie: Comunicate

Astăzi, în ultima şedinţă a Camerei Deputaţilor din anul 2025, mi-am exprimat opoziţia faţă de semnarea acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi statele Mercosur din America de Sud, un acord periculos care condamnă agricultura românească şi trădează interesele fermierilor români.

Acest acord nu este despre cooperare, nu este despre dezvoltare, ci despre sacrificarea producătorilor români şi europeni.

Nu vrem ca România să devină o colonie agricolă şi nici o piaţă de desfacere pentru produse ieftine, obţinute fără reguli, fără standarde şi fără respect pentru consumatori. Fermierii români sunt obligaţi să respecte unele dintre cele mai dure norme din lume: restricţii privind pesticidele, cerinţe costisitoare de mediu, reguli stricte de bunăstare animală. În acelaşi timp, prin acest acord, ni se cere să acceptăm produse provenite din statele Mercosur - din Brazilia, Argentina, Paraguay şi Uruguay -, unde aceste reguli nu există sau sunt ignorate. Aceasta nu este competiţie, este sabotaj economic!

Semnarea acestui acord înseamnă faliment pentru mii de fermieri români, distrugerea fermelor de familie, abandonarea satului românesc şi transformarea României într-o ţară dependentă de importuri. Înseamnă pierderea suveranităţii alimentare şi a controlului asupra propriei noastre hrane. Orice stat care renunţă la capacitatea de a-şi hrăni populaţia renunţă, de fapt, la o parte din suveranitatea sa!

Este inadmisibil ca Uniunea Europeană să vorbească despre protejarea mediului şi despre tranziţii „juste”, să ne bage pe gât Pactul Verde, în timp ce deschide larg porţile pentru produse obţinute prin defrişări masive, utilizarea substanţelor interzise şi exploatarea necontrolată a resurselor. România nu trebuie să fie complice la această ipocrizie!

În acest context, l-am somat public pe Preşedintele României, domnul Nicuşor Dan, să renunţe imediat la susţinerea acestui acord comercial nociv pentru fermierii şi agricultorii români! Preşedintele României are obligaţia constituţională de a apăra interesele naţionale, nu de a gira politici care lovesc direct în producătorii autohtoni.

România trebuie să spună un NU răspicat acestui acord! Nu ne sacrificăm agricultura şi fermierii şi nu acceptăm decizii luate împotriva interesului naţional! Cer Guvernului României şi tuturor colegilor parlamentari să respingă acest acord şi să apere dreptul românilor de a produce, de a munci şi de a trăi pe pământul lor!

Viitorul agriculturii româneşti nu se negociază, se apără!

Categorie: Comunicate

În data de 21 decembrie, prin Legea nr. 198/2011, Parlamentul României si-a îndeplinit o datorie morală prin instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului din Romania şi prin angajamentul de a spune adevărul despre unul dintre cele mai întunecate capitole ale istoriei noastre naţionale.

Comunismul nu a fost doar o dictatură politică. A fost un program sistematic de distrugere a elitelor României. România a fost decapitată. Elitele noastre intelectuale, politice, culturale, militare şi spirituale au fost identificate ca „duşmani ai poporului” şi eliminate cu brutalitate: academicieni, profesori universitari, jurişti de prestigiu, istorici, scriitori, ofiţeri, diplomaţi, economişti, oameni de stat, lideri naţionalişti, mari industriaşi, dar şi ţărani gospodari, pilonii fireşti ai unei naţiuni sănătoase.

Aceşti oameni nu au fost vinovaţi de altceva decât de competenţă, caracter şi dragoste de ţară. Au fost arestaţi noaptea, judecaţi în procese-spectacol, condamnaţi fără vină şi aruncaţi în temniţe menite să distrugă nu doar trupul, ci şi spiritul: Sighet, Aiud, Gherla, Piteşti, Râmnicu Sărat, Canalul Morţii. Acolo a fost ucisă conştiinţa României.

În celulele reci au murit miniştrii României Mari, lideri politici care făuriseră statul naţional, academicieni care ridicaseră cultura română la nivel european, preoţi şi episcopi care au refuzat să-şi trădeze credinţa, profesori care formaseră generaţii întregi de români.

Comunismul a înlocuit meritul cu obedienţa, valoarea cu delaţiunea, onoarea cu frica. Prin eliminarea elitelor, regimul a urmărit să creeze un popor fără repere, fără memorie, fără verticalitate.

Astăzi trebuie spus clar: România nu a fost săracă pentru că nu avea valori, ci pentru că valorile i-au fost ucise sau reduse la tăcere.

Pe 21 decembrie 1989 când românii au ieşit în stradă şi au fost împuşcaţi, acea revoltă a fost şi strigătul tardiv al elitelor exterminate, o ultimă chemare la demnitate naţională.

Comemorarea victimelor comunismului nu este un exerciţiu simbolic. Este o obligaţie morală pentru toţi oamenii politici şi totodată o obligaţie de stat instituită prin lege. Fără adevăr despre distrugerea elitelor, nu există reconciliere reală şi nici viitor solid.

Astăzi, din Parlamentul României, afirm răspicat: comunismul a fost un regim criminal şi ilegitim! Distrugerea elitelor româneşti a fost o crimă împotriva naţiunii! Iar uitarea este o nouă formă de trădare!

Să spunem deci tinerilor cine au fost cei eliminaţi. Să le redăm numele, locul în istorie şi onoarea. Să reconstruim România pe merit, adevăr şi memorie!

Dumnezeu să-i odihnească pe martirii temniţelor comuniste! Și Dumnezeu să ocrotească România!

Categorie: Comunicate

Am luat astăzi cuvântul de la tribuna Parlamentului pentru a avertiza din nou asupra uneia dintre cele mai grave situaţii generate de la actuala guvernare: criza apei potabile din judeţul Argeş, care a lăsat aproximativ 40.000 de români fără acces la un serviciu public esenţial.

Golirea barajului Vidraru nu este, în sine, problema. Problema este modul iresponsabil în care această operaţiune a fost decisă şi gestionată, fără soluţii alternative funcţionale, fără o informare reală a autorităţilor locale şi a populaţiei şi fără o evaluare serioasă a impactului asupra sănătăţii publice.

Această decizie a generat o criză majoră, cu efecte directe asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor, asupra funcţionării spitalelor, şcolilor, grădiniţelor şi altor instituţii publice din judeţul Argeş. Lipsa apei potabile nu înseamnă doar disconfort, ci un risc epidemiologic real, care poate duce la apariţia focarelor de boli şi la punerea în pericol a sănătăţii oamenilor!

Este inadmisibil ca Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să gestioneze o asemenea criză fără a asigura continuitatea alimentării cu apă iar Ministerul Sănătăţii să trateze cu pasivitate un risc evident pentru sănătatea publică!

Aceasta nu este deci o problemă tehnică. Este un eşec răsunător al guvernării PNL-PSD-USR-UDMR! Este dovada clară a unei rupturi între deciziile luate în Ministere şi realitatea din comunităţi.

De la tribuna Camerei Deputaţilor am solicitat din nou:

- demiterea Ministrului Mediului, Diana Buzoianu!

- măsuri urgente şi concrete pentru restabilirea permanentă a alimentării cu apă potabilă a Municipiului Curtea de Argeş şi a comunelor Valea Danului, Valea Iaşului şi Băiculeşti!

- sprijin real pentru autorităţile locale şi pentru populaţia afectată din judeţul Argeş!

- identificarea şi sancţionarea celor responsabili pentru această criză majoră!

Accesul la apă potabilă nu este un privilegiu. Este un drept fundamental, esenţial pentru sănătate, demnitate şi o viaţă decentă. Orice guvern care îl încalcă, prin indiferenţă sau incompetenţă, îşi pierde legitimitatea morală!

Criza apei din judeţul Argeş trebuie să fie un semnal de alarmă şi un punct de cotitură. Partidul S.O.S. România nu poate accepta ca zeci de mii de argeşeni să fie trataţi ca o statistică sau ca un efect colateral al unor decizii prost gândite. Iar criza apei din judeţul Argeş nu mai poate fi tratată cu indiferenţă, explicaţii evazive sau promisiuni fără acoperire!

Categorie: Comunicate

Decizia recentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind obligativitatea recunoaşterii „căsătoriilor” homosexuale în toate statele membre UE, intră în contradicţie directă cu legislaţia României! Doctrina suveranităţii naţionale, înscrisă în Constituţia ţării noastre, presupune capacitatea naţiunii de a decide singură, prin referendum sau prin reprezentanţii aleşi, asupra unor domenii esenţiale, între care familia ocupă un loc central.

Codul Civil românesc nu doar că interzice încheierea unei „căsătorii” între doi bărbaţi sau două femei, ci exclude şi recunoaşterea unor astfel de uniuni realizate în alte state. Această prevedere legislativă reflectă conceptele juridice şi culturale ale societăţii româneşti privind instituţia căsătoriei. Totuşi, CJUE a stabilit că, pentru garantarea liberei circulaţii şi a dreptului la rezidenţă, un stat membru este obligat să recunoască statutul de soţ dobândit într-o altă ţară, chiar dacă propria legislaţie interzice asemenea forme de uniune.

Deşi Curtea afirmă că nu pune în discuţie competenţa statelor în definirea căsătoriei, decizia sa goleşte parţial de conţinut interdicţia din legislaţia naţională. Refuzând să accepte politica internă ca argument pentru neacordarea dreptului de rezidenţă, CJUE introduce o redefinire implicită a noţiunii de „soţi”, cel puţin în domeniul liberei circulaţii. Aceasta ar putea reprezenta doar începutul unei „pante alunecoase”, conducând treptat la solicitări suplimentare de drepturi derivate din recunoaşterea acestor uniuni.

Mai mult, aplicarea hotărârii CJUE în contradicţie cu normele interne riscă să genereze un conflict juridic major. România s-ar afla în situaţia de a opera, simultan, cu două definiţii ale familiei, fapt ce ar provoca insecuritate juridică şi confuzie legislativă. Domenii precum filiaţia, regimul fiscal, drepturile sociale, condiţiile de angajare sau prevederile privind concediul parental ar fi afectate, conducând în final la o uniformizare forţată la nivelul UE într-un sector care aparţine exclusiv competenţei naţionale.

CJUE transformă deci jurisprudenţa într-un instrument utilizat de instituţii supranaţionale pentru impunerea unei viziuni radicale de stânga şi anti-familie asupra societăţii. Curentul deconstructivist, odinioară prezent doar în disputele teoretice, s-a infiltrat vizibil în structurile europene, influenţând decizii cu impact direct asupra statelor membre.

În actualul context de instabilitate economică şi politică, o asemenea abordare amplifică diviziunile din interiorul Uniunii, subminând respectul pentru competenţa naţională şi diversitatea culturală, considerând că ordinea juridică a statelor membre este irelevantă.

Partidul S.O.S. România se opune ferm modificării, sub presiune externă, a legislaţiei naţionale privind familia! Solicit deci Guvernului şi colegilor parlamentari să refuze recunoaşterea în România a „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex, încheiate în alte state!

Categorie: Comunicate

Astăzi, când marcăm Ziua Constituţiei, avertizăm că, în ultimii ani, Constituţia României a ajuns să fie tratată mai degrabă ca o recomandare decât ca legea supremă a statului.

În locul respectului faţă de Legea Fundamentală, asistăm la o degradare continuă a sensului şi rolului ei, chiar din partea instituţiilor care ar trebui să o apere. Or, Constituţia nu este opţională, Constituţia nu este negociabilă şi Constituţia trebuie respectată!

În ultimii ani, am asistat la decizii controversate şi la interpretări forţate ale literei Constituţiei. Curtea Constituţională a României – garant al supremaţiei Constituţiei – a devenit ea însăşi actor într-un conflict direct cu principiile pe care este obligată să le protejeze. Interzicerea dreptului de a candida al doamnei eurodeputată Diana Iovanovici-Șoşoacă, preşedinta Partidului S.O.S. România, a amplificat sentimentul că România se îndepărtează accelerat de principiile pluralismului politic. Indiferent de preferinţele sau simpatiile fiecăruia, dreptul de a alege şi de a fi ales este garantat constituţional. Limitarea lui pe criterii politice deschide drumul unei democraţii selective, un drum periculos, care nu are ce căuta într-un stat european modern.

Totodată, anularea alegerilor din decembrie 2024 a reprezentat, pentru mulţi români, un la fel de grav precedent de subminare a ordinii constituţionale. Când voinţa populară exprimată prin vot poate fi anulată administrativ, democraţia încetează să mai fie un drept şi devine un favor.

De Ziua Constituţiei, este necesar să vorbim răspicat şi despre responsabilitatea Guvernului României în raport cu Articolul 3 din Constituţie, care interzice în mod expres strămutarea sau colonizarea de populaţii străine pe teritoriul României. Acest articol nu poate fi negociat, diluat, reinterpretat politic sau încălcat prin directive externe.

De aceea, în această zi, cer atât Guvernului României, cât şi Curţii Constituţionale ca: Articolul 3 din Constituţie să fie apărat fără compromis, ca linie roşie pentru orice guvern sau instituţie! Dreptul de a candida să nu mai fie restricţionat pe criterii politice, iar voinţa poporului să fie expresia supremă a democraţiei! Curtea Constituţională să redevină garant al supremaţiei Constituţiei, nu arbitru politic!

Constituţia este zidul care apără libertăţile noastre. Dacă îl surpăm, statul se prăbuşeşte!

De Ziua Constituţiei, România are nevoie de o revenire la normalitate, la legalitate şi la respect pentru suveranitatea naţională. Iar apărarea Constituţiei nu este doar responsabilitatea instituţiilor, este şi responsabilitatea noastră, a tuturor!

O democraţie trăieşte atât timp cât noi o apărăm!

Categorie: Comunicate

Pe 1 Decembrie am sărbătorit Ziua Naţională şi cei 107 ani de la momentul istoric în care Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a hotărât, cu o voinţă de neclintit, Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Patria-Mamă România.

A fost clipa în care o naţiune întreagă şi-a afirmat demnitatea, unitatea şi dreptul la propriul destin, ridicându-se deasupra vremurilor şi arătând lumii că românii sunt un popor care ştie să-şi apere identitatea şi viitorul.

Am fost prezent pe 1 Decembrie în oraşul Marii Uniri, Alba Iulia, împreună cu Preşedinta Partidului S.O.S. România, doamna avocată şi eurodeputată Diana Iovanovici-Șoşoacă, alături de colegi parlamentari, de mii de membri ai organizaţiilor noastre judeţene şi de alte mii de români veniţi din toate colţurile ţării şi din afara graniţelor, nu doar pentru a rememora trecutul, ci pentru a arăta, prin prezenţă şi solidaritate, că spiritul Unirii trăieşte, respiră şi continuă să fie o forţă reală în sufletele românilor! România nu a uitat ce înseamnă unitatea şi noi nu avem de gând să abandonăm idealul care a modelat destinul naţiunii noastre.

Pentru noi, naţionaliştii, 1 Decembrie nu este doar o ceremonie, ci un angajament naţional. România de astăzi nu mai este întreagă, iar faptul că pe harta Europei există două state româneşti — România şi Republica Moldova — reprezintă o nedreptate istorică ce aşteaptă să fie reparată. Reunificarea României nu este un slogan şi nu este o temă de campanie. Este o responsabilitate sacră faţă de trecut şi o obligaţie strategică faţă de viitor. Aşa cum germanii au avut curajul şi maturitatea să reunifice cele două Germanii, şi românii pot, trebuie şi vor reface unitatea naţională prin voinţă politică, prin strategie coerentă şi prin solidaritate naţională!

Sărbătorind Ziua Naţională, nu putem ignora nici drama românilor din nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei, aflaţi astăzi sub administraţia statului ucrainean. Peste jumătate de milion de români trăiesc acolo sub presiunea deznaţionalizării: şcoli închise, biserici restricţionate şi tineri români trimişi în prima linie a războiului ruso-ucrainean. Noi, oamenii politici, avem obligaţia morală, istorică şi politică să acţionăm pentru oprirea acestui etnocid!

Generaţia noastră de oameni politici este chemată să ridice din nou stindardul Unirii, să redea forţa şi demnitatea Naţiunii Române şi să ducă până la capăt visul înaintaşilor! Pentru că România merită să fie Mare din nou, respectată şi puternică!

La Mulţi Ani României noastre dragi!

La Mulţi Ani tuturor românilor din Țară şi din afara graniţelor!

Categorie: Comunicate

Astăzi, de Ziua Bucovinei, ne închinăm în faţa unei file sacre din istoria neamului românesc! Anul 1918 a fost anul Reîntregirii României, când marile noastre provincii istorice au ales să revină acasă, la sânul Patriei-Mamă România.

Dar această zi istorică nu poate fi celebrată fără a rosti adevărul despre tragedia pe care românii din nordul Bucovinei o trăiesc. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei a fost răpit României de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940 şi făcut cadou Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. De atunci şi până astăzi, teritoriul Bucovinei de nord se află sub administraţie ucraineană. De peste opt decenii românii de acolo trăiesc sub o continuă presiune de deznaţionalizare, un asalt brutal asupra identităţii lor, o dramă pe care România nu mai are voie s-o ignore!

Școlile româneşti sunt închise pe bandă rulantă, licee întregi au fost desfiinţate, iar limba română este izgonită treptat atât din educaţie, cât şi din spaţiul public. Mai mult, românii sunt alungaţi până şi din propriile biserici, iar slujba în limba română este tot mai des ameninţată, în timp ce preoţii şi enoriaşii sunt intimidaţi şi agresaţi.

130 de biserici ortodoxe în care se slujeşte în limba română, inclusiv Catedrala Mitropolitană din Cernăuţi, riscă să fie trecute cu forţa la noua Biserică Ortodoxă autocefală Ucraineană. Aceasta pentru ca etnicii români din Ucraina să nu revină în Biserica Ortodoxă Română de care au fost rupţi de URSS în 1940 şi să nu adere la Biserica Ortodoxă Română din Ucraina, înfiinţată prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 29 februarie 2024.

Astăzi, românii bucovineni sunt trimişi în prima linie a războiului ruso-ucrainean, într-un conflict care nu este al lor şi pentru care plătesc un tribut de sânge nedrept. Mii de tineri bucovineni şi-au pierdut deja viaţa iar cimitirele Bucovinei de nord devin martorii unui adevărat ETNOCID!

Chiar şi în aceste condiţii vitrege, românii continuă să fie majoritari în patru raioane din Regiunea Cernăuţi: Storojineţ, Adâncata, Herţa şi Noua Suliţă. Dar dacă acest război nu va fi oprit, iar politicile de asimilare vor continua, comunitatea românească din nordul Bucovinei va fi decimată.

De aceea, în calitate de Deputat al Partidului S.O.S. România ales în Circumscripţia nr. 3 Argeş, îi cer imperativ Preşedintelui României şi Ministrului Afacerilor Externe să intervină ferm, pe canalele de politică externă, pentru a apăra românii din nordul Bucovinei!

Tratatul cu Ucraina semnat în 1997 trebuie reevaluat şi, dacă este necesar, denunţat, atâta timp cât partea ucraineană nu îşi respectă obligaţiile asumate. România nu poate continua să ofere sprijin necondiţionat Ucrainei cât timp minoritatea românească este prigonită! România trebuie să obţină pentru românii din nordul Bucovinei aceleaşi drepturi de care se bucură etnicii ucraineni din România!

Astăzi, mai mult ca oricând, Ziua Bucovinei este un strigăt de trezire naţională! Un apel la redeschiderea şcolilor româneşti, la respectarea limbii române în biserici şi la oprirea presiunilor asupra clerului şi comunităţii româneşti din nordul Bucovinei.

Ziua Bucovinei nu este o simplă sărbătoare, ci un Jurământ. Un Jurământ că nu vom abandona niciodată românii din afara graniţelor, că nu vom permite ca nordul Bucovinei să fie dat uitării iar românii de acolo transformaţi în străini pe propriul lor pământ!

Categorie: Comunicate

Astăzi, cu profundă durere în suflet, aduc un omagiu adânc luptătorului pentru libertate, demnitate naţională şi unitate românească Ilie Ilaşcu, care a plecat la Domnul luni 17 noiembrie.

România şi Basarabia pierd un erou iar naţiunea română pierde un simbol al demnităţii şi al rezistenţei în faţa nedreptăţii.

Ilie Ilaşcu nu a fost un simplu om politic. A fost un luptător neînfricat, un patriot care a plătit cu libertatea şi sănătatea preţul pentru apărarea identităţii româneşti şi a drepturilor poporului român din Republica Moldova, una dintre cele mai puternice figuri ale luptei pentru idealul României Mari.

Născut în Republica Moldova, Ilie Ilaşcu s-a afirmat încă din anii ’80 ca lider al Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia. În Tiraspol – oraş în care peste 35.000 de români nu aveau nici măcar o şcoală sau grădiniţă în limba lor – Ilaşcu a condus cu mult curaj Filiala Frontului Popular, o organizaţie politică ce a mobilizat sute de mii de români basarabeni şi transnistreni în apărarea limbii, istoriei şi identităţii româneşti.

Împreună cu Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov Popa el a făcut parte din ceea ce noi astăzi numim cu mândrie „Grupul Ilaşcu”, un grup care, în anii ’90, când focul războiului mistuia estul Republicii Moldova, a înfruntat fără teamă regimul separatist de la Tiraspol, opresiunea şi nedreptatea.

Aceşti bravi bărbaţi români au fost arestaţi ilegal, condamnaţi pe nedrept şi torturaţi cu cruzime, doar pentru că au refuzat să renunţe la dreptul sacru al românilor de a-şi păstra limba, cultura şi istoria pe pământul strămoşesc.

Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte într-un proces care a scandalizat comunitatea internaţională şi care a arătat lumii întregi faţa sălbatică a regimului separatist de la Tiraspol. A fost închis într-o cuşcă de fier în sala tribunalului, dar nici acest tratament umilitor nu i-a înfrânt spiritul.

Timp de nouă ani, Ilie Ilaşcu şi ceilalţi membri ai grupului au fost supuşi torturii fizice şi psihice, au fost închişi în condiţii de o cruzime inumană, au fost ţinuţi în izolare totală, fără lumină, fără corespondenţă şi fără nicio rază de speranţă. Dar spiritul lor nu a fost niciodată înfrânt.

Chiar şi în lanţuri, Ilie Ilaşcu a continuat să fie vocea românilor: a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar ulterior, după ce a obţinut cetăţenia română, a fost ales senator al României, devenind astfel un simbol viu al luptei pentru drepturile românilor de pe ambele maluri ale Prutului. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” şi cu Ordinul Republicii, ca recunoaşteri ale sacrificiului său excepţional.

Dar mai presus de toate funcţiile, Ilie Ilaşcu a rămas un luptător pentru un ideal: ROMÂNIA MARE. A fost un om care nu a şovăit în a afirma că românii din Republica Moldova şi România sunt un singur popor şi că destinul lor este să fie uniţi!

Procesul pe care l-a dus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adus o victorie importantă, CEDO recunoscând că detenţia Grupului Ilaşcu a fost ilegală iar tratamentul aplicat a constituit tortură şi tratament inuman. În această hotărâre se regăseşte istoria suferinţei dar şi a curajului neclintit al Grupului Ilaşcu.

Astăzi îi aduc un omagiu profund lui Ilie Ilaşcu dar şi camarazilor săi — Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov Popa şi tuturor celor care au luptat pentru reîntregirea şi libertatea poporului român!

Ei ne-au arătat că adevărata măsură a unui om este dată nu de circumstanţe, ci de tăria cu care-şi păstrează credinţa şi demnitatea.

Astăzi, România pierde un erou, dar câştigă o legendă. Spiritul lui Ilie Ilaşcu va rămâne pentru totdeauna steagul rezistenţei româneşti şi un far pentru generaţiile care cred în libertate, în demnitate şi în Reîntregire.

Transmit în numele Grupului Parlamentar al Partidului S.O.S. România din Camera Deputaţilor sincere condoleanţe familiei şi celor care l-au cunoscut şi preţuit. România şi Basarabia pierd astăzi un luptător neînfricat, un om a cărui poveste va continua să inspire generaţii întregi de unionişti.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Eroul Naţional Ilie Ilaşcu!

Categorie: Comunicate

În fiecare an, pe 16 noiembrie, România celebrează Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO, sărbătoare ce are ca scop conştientizarea românilor cu privire la importanţa patrimoniului cultural şi promovarea valorilor tradiţionale.

În fiecare an, pe 16 noiembrie, România îşi cinsteşte cu mândrie şi recunoştinţă comorile înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, acele repere care ne spun povestea, ne hrănesc sufletul şi ne definesc ca popor!

Patrimoniul nostru nu este doar o colecţie de monumente sau peisaje spectaculoase, este o comoară vie, o punte între strămoşi şi urmaşi, o mărturie a spiritului românesc autentic, a tradiţiilor nealterate şi a curajului de a păstra ceea ce ne aparţine de drept.

Constituită în 1945, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Știinţă şi Cultură (UNESCO) a deschis Lista Patrimoniului mondial pentru România cu înscrierea Sitului Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991) ca sit natural şi a fost continuată apoi cu înscrierea mai multor bunuri culturale: Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Bisericile cu pictură murală din nordul Moldovei (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei (1999), Centrul Istoric al Sighişoarei (1999), Bisericile de lemn din Maramureş (1999).

În 2017, a fost înscris bunul natural Pădurile de fag antice din Carpaţi, iar în anul 2021, Peisajul cultural minier Roşia Montană a fost înscris în acelaşi timp atât pe Lista Patrimoniului Mondial cât şi pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.

Cele mai recente înscrieri ale României în Lista Patrimoniului Mondial sunt Ansamblul Monumental realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu (2024) şi Frontierele Imperiului Roman – Dacia (2024).

România are şapte elemente înscrise şi în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial Viu al Umanităţii: Ritualul Căluşului (din 2005-2008), Doina (din 2009), Ceramica Tradiţională de Horezu (din 2012), Colindatul de Ceată Bărbătească (din 2013), Jocul fecioresc din România (din 2015), Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România şi Republica Moldova (din 2016) şi Mărţişorul – practici culturale asociate zilei de 1 Martie (din anul 2017).

Toate reprezintă adevărate simboluri ale creativităţii, spiritualităţii şi rezistenţei poporului român. Fiecare sit este o dovadă a geniului şi sacrificiului românesc.

Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO este o chemare la unitate şi implicare. Fiecare dintre noi este responsabil pentru acest tezaur şi avem datoria sfântă să îl protejăm, să îl iubim şi să îl transmitem nealterat urmaşilor noştri.

În spiritul acestei sărbători, reafirmăm angajamentul României de a promova respectul pentru patrimoniu, educaţia culturală şi turismul responsabil, pentru ca fiecare monument, sit sau tradiţie recunoscută de UNESCO să continue să spună lumii povestea unui popor demn, creativ şi profund legat de rădăcinile sale!

În calitate de Deputat de Argeş şi membru al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO voi monitoriza situaţia dosarelor celor trei monumente istorice argeşene aflate pe Lista Indicativă UNESCO: Mănăstirea Curtea de Argeş, Biserica Domnească Curtea de Argeş şi fosta închisoare Piteşti, introduse pe Lista Indicativă a României pentru UNESCO pe 15 aprilie 2024.

Transmit cu ocazia Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO felicitările mele tuturor celor care cu devotament şi sacrificiu veghează asupra frumuseţii, autenticităţii şi integrităţii acestor comori, simboluri ale identităţii noastre naţionale şi ale locului României în patrimoniul universal!

Să fim mândri de rădăcinile noastre şi să fim cu toţii apărători ai patrimoniului nostru!

La Mulţi Ani Patrimoniului Mondial UNESCO!

Categorie: Comunicate

În fiecare an, pe 14 noiembrie sărbătorim Ziua Dobrogei, cel mai vechi pământ românesc, loc al începuturilor noastre istorice şi spirituale. Aici se ridică Munţii Măcinului – cei mai vechi din România si printre cei mai vechi din Europa – şi tot aici se întinde Delta Dunării, cel mai tânăr pământ al României si al Europei!

Dobrogea a făcut parte din Imperiul Roman, iar spre deosebire de alte provincii ale vechii Dacii, administraţia romană nu s-a retras de aici. Simbioza traco-romană a continuat timp de şapte secole, consolidând temelia poporului român.

De-a lungul istoriei, Dobrogea a fost de multe ori pierdută şi recâştigată. Domnitorul Mircea cel Bătrân a fost cel care a readus Dobrogea în hotarele Țării Româneşti „până la Marea cea Mare”, consolidând unitatea şi suveranitatea românească.

Au urmat secole de ocupaţie otomană, de colonizări de populaţii străine dar spiritul românesc al Dobrogei a supravieţuit. Și trebuie spus: caracterul multietnic si multiconfesional al Dobrogei este rezultatul direct al ocupaţiei otomane, nu o stare originară.

În 1878, după Războiul de Independenţă, Dobrogea s-a întors la Patria-Mamă România, care a făcut atunci un sacrificiu dureros, cedând Rusiei sudul Basarabiei, pentru a recăpăta Dobrogea.

În perioada interbelică, zeci de mii de aromâni au venit din întreaga Peninsulă Balcanică, fugind de persecuţii, şi au fost colonizaţi în sudul Dobrogei, iar mai târziu în nordul Dobrogei, după pierderea Cadrilaterului, aducând credinţa, hărnicia şi demnitatea lor. Ei au întărit elementul românesc şi au contribuit la renaşterea provinciei, unii plătind cu viaţa în lupta împotriva comunismului.

Anul acesta, în 2025, marcăm Centenarul stabilirii aromânilor în Dobrogea (1925–2025), un moment de omagiu adus fraţilor noştri sud dunăreni care nu au uitat că românii şi aromânii sunt acelaşi popor!

Din păcate, astăzi, unii dintre urmaşii lor par să se îndepărteze de idealul străbunilor, încercând să transforme aromânii într-o minoritate artificială, separată de trunchiul poporului român – o tentativă asemănătoare celei prin care, peste Prut, se încearcă inventarea unui „popor moldovenesc” diferit de cel român.

Adevărul istoric este limpede şi trebuie apărat: aromânii sunt ramura sud-dunăreană a poporului român, iar aromâna este un dialect al limbii române, alături de meglenoromână, istroromână şi dacoromână!

Ziua Dobrogei este, aşadar, nu doar o sărbătoare regională, ci o celebrare a unităţii neamului românesc, a credinţei şi a continuităţii noastre pe aceste meleaguri străbune.

La Mulţi Ani Dobrogei şi tuturor dobrogenilor!

La Mulţi Ani, fraţilor armâni! Tri mulţi ani, fraţ armâni!

Categorie: Comunicate

Astăzi, 13 noiembrie, sărbătorim Ziua Bibliei, o zi cu o profundă semnificaţie spirituală şi naţională, instituită în anul 2006 prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru a reaminti tuturor creştinilor datoria de a citi şi de a trăi Sfânta Scriptură, izvorul Credinţei, al moralităţii şi al unităţii noastre spirituale.

Ziua Bibliei este prăznuită în aceeaşi zi cu sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur, cel mai mare tâlcuitor al Sfintelor Scripturi, Arhiepiscop al Constantinopolului şi model de curaj, dreaptă judecată şi iubire pentru adevăr.

Biblia a fost temelia pe care s-a zidit sufletul neamului românesc, prin ea am învăţat credinţa, dreptatea, şi iubirea faţă de aproapele. Prima traducere integrală în limba română, tipărită la Bucureşti în 1688, nu a fost doar un act de cultură, ci un moment de unitate naţională. Biblia a stat la baza limbii noastre literare şi a contribuit la formarea unei conştiinţe româneşti creştine, întemeiate pe adevăr, jertfă şi credinţă.

Pentru noi, românii, Biblia nu este doar o carte religioasă, ci piatra de temelie a identităţii noastre spirituale şi naţionale. De-a lungul secolelor, învăţăturile ei au întărit poporul în vremuri de încercare, i-au dat speranţă în momentele de restrişte şi i-au luminat drumul către libertate şi demnitate.

În acest context, rolul parlamentarului creştin capătă o semnificaţie deosebită. Parlamentarul creştin nu este doar un legiuitor, ci un mărturisitor al credinţei şi apărător al valorilor morale şi naţionale. El trebuie să aibă conştiinţa că puterea publică nu este un privilegiu, ci o slujire. Că legile trebuiesc făurite în spiritul dreptăţii şi al respectului faţă de om, iar politica trebuie să rămână sub semnul binelui, al adevărului şi al dragostei faţă de Dumnezeu şi oameni.

În vremuri în care credinţa, familia şi identitatea sunt adesea puse la încercare, datoria parlamentarului creştin este să fie vocea morală a poporului, să apere valorile Evangheliei şi să păstreze România ca ţară a credinţei, a demnităţii şi a libertăţii!

Biblia rămâne pentru fiecare dintre noi cartea cărţilor, izvorul din care se adapă sufletul românesc. Ea ne cheamă să trăim în adevăr şi în lumină, să lucrăm pentru binele comun şi să iubim ţara noastră aşa cum Dumnezeu iubeşte poporul Său.

Astăzi, de Ziua Bibliei, să ne reamintim că un neam fără credinţă îşi pierde rădăcinile, iar o societate fără morală îşi pierde viitorul. Iar noi, parlamentarii creştini, să nu uităm că am ajuns în Parlamentul României prin votul unei majorităţi creştine iar Jurământul pe care l-am depus cu mâna pe Biblie, rostind cu credinţă „Aşa să mă ajute Dumnezeu!”, nu este o simplă formulă solemnă, ci o angajare morală profundă faţă de ţară, popor şi valorile creştine care ne definesc ca Naţiune!