Tudor Ionescu
DEPUTAT DE ARGEȘ
Partidul S.O.S. România

Categorie: Comunicate

România primeşte o nouă lovitură, în urma contractului dezastruos încheiat de Guvernul României cu producătorul farmaceutic Pfizer.

Prin decizia Tribunalului de Primă Instanţă Francofon din Bruxelles, statul român a fost condamnat să plătească peste 600 de milioane de euro pentru dozele de vaccin Pfizer care nu au fost comandate şi nici măcar livrate! Aceasta nu este o simplă greşeală politică, este un jaf organizat din banii contribuabililor români printr-un contract semnat în grabă, fără transparenţă şi fără respect pentru români!

Ca deputat al Partidului S.O.S. România, îi acuz pe cei care au cauzat acest dezastru: Guvernele PNL-USR din perioada 2020-2021, conduse de Florin Cîţu, cu miniştrii Vlad Voiculescu şi Ioana Mihăilă la Sănătate, care au comandat cantităţi aberant de mari de vaccinuri, supraevaluând necesarul şi ignorând realitatea din România. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a negociat contracte opace, cu clauze secrete, favorabile doar corporaţiilor farmaceutice. Guvernul PSD-PNL-UDMR, cu Alexandru Rafila la Sănătate, care a ignorat renegocierea contractului sau găsirea unor soluţii amiabile, aşa cum au făcut alte state europene.

Aceşti oameni politici au prioritizat interesele străine în detrimentul României! Incompetenţa lor ne-au adus aici iar acum românii plătesc nota de plată!

Este o trădare a Interesului Naţional şi cer anchetarea lor de urgenţă de către DNA pentru abuz în serviciu, neglijenţă şi prejudicierea gravă a Bugetului de Stat!

Concret, iată ce s-ar fi putut face cu cei peste 600 de milioane de euro risipiţi: În sănătate, s-ar fi putut construi 6 spitale judeţene de urgenţă moderne, fiecare cu aproximativ 450 de paturi, după standardele Ministerului Sănătăţii (cost mediu estimat 90 de milioane de euro per spital), sau 4 spitale regionale de urgenţă, investiţii strategice de care România are nevoie. În loc de asta, plătim pentru vaccinuri nelivrate, în timp ce medicii pleacă în străinătate. În educaţie, s-ar fi putut construi sau moderniza peste 20 de şcoli noi (după modelul investiţiilor recente de 30 de milioane de euro pentru o şcoală cu 600+ elevi) ori s-ar fi putut renova sute de unităţi şcolare deteriorate. Copiii din zone rurale şi urbane marginalizate ar fi învăţat în condiţii civilizate. Pentru personalul medical, 600 de milioane de euro ar fi acoperit salariile a peste 5.000 de asistenţi medicali timp de 10 ani. Am fi rezolvat criza acută de personal mediu din spitale. Pentru pensionari, aceşti bani ar fi oferit o creştere substanţială şi ţintită a pensiilor mici. Bătrânii noştri, care au construit această ţară, ar fi trăit cu mai multă demnitate.

Aceşti 600 de milioane de euro ar fi putut însemna deci şcoli pentru copiii noştri, spitale pentru bolnavii noştri, salarii decente pentru cadrele medicale şi respect pentru pensionari. În schimb, au fost aruncaţi pe contracte opace şi profiturile corporaţiilor!

În calitate de deputat de Argeş al Partidului S.O.S. România cer imperativ:

1. Publicarea integrală a contractului cu Pfizer şi anchetarea tuturor responsabililor!

2. Atacarea deciziei şi negocieri imediate cu producătorul Pfizer!

3. Blocarea eventualelor viitoare achiziţii centralizate europene care pun în pericol suveranitatea şi Bugetul României!

Românii nu mai pot plăti la nesfârşit pentru greşelile politicienilor! Aşa cum avertiza şi Mihai Eminescu acum mai bine de un secol, “greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei!”

Categorie: Comunicate

Miercuri, 1 aprilie, se împlinesc 85 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, din actuala regiune Cernăuţi din Ucraina, când mii de români au fost ucişi de grănicerii sovietici când încercau să treacă graniţa spre România.

Oamenii aflaseră de la agitatori ai serviciilor sovietice, care au cutreierat satele pe Valea Siretului timp de câteva săptămâni, că în ziua de 1 aprilie se va deschide graniţa şi astfel se vor putea refugia în România.

Peste 3.000 de români din mai multe sate de pe Valea Siretului au format o coloană paşnică şi s-au îndreptat, la 1 aprilie 1941, spre graniţa cu România, purtând un steag alb cu însemne religioase, icoane şi cruci din cetină.

Când s-au apropiat de punctul de graniţă Fântâna Albă, în locul numit Varniţa, grănicerii sovietici au deschis focul şi au tras în plin în ei. Bătrâni, copii, femei au fost seceraţi cu rafale de mitraliere, apoi aruncaţi în gropi comune, unii fiind îngropaţi de vii. Supravieţuitorii au fost urmăriţi, torturaţi şi deportaţi.

De aceea, în fiecare an, pe 1 aprilie, potrivit Legii 68/2011, este comemorată Ziua naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.

Timp de decenii, adevărul despre aceste crime a fost ascuns, iar victimele au fost reduse la tăcere. Regimul sovietic a încercat să şteargă urmele tragediei şi să falsifice memoria colectivă. De aceea, recunoaşterea oficială prin Legea nr. 68/2011 reprezintă un pas esenţial în recuperarea memoriei istorice şi în reafirmarea demnităţii naţionale.

Astăzi avem datoria morală de a spune răspicat adevărul despre suferinţa românilor din aceste teritorii. Memoria martirilor de la Fântâna Albă şi a tuturor celor care au căzut victime deportărilor, foametei şi represiunii sovietice trebuie păstrată vie!

Ne înclinăm deci în faţa jertfei lor şi reafirmăm angajamentul de a apăra adevărul istoric, identitatea naţională şi drepturile românilor de pretutindeni. Sacrificiul lor face parte din demnitatea şi memoria vie a Naţiunii Române!

Categorie: Comunicate

În fiecare an, pe 27 martie, cinstim o zi sfântă a istoriei noastre naţionale, momentul în care, acum 108 ani, înaintaşii noştri din Sfatul Țării de la Chişinău au avut curajul şi responsabilitatea de a privi dincolo de graniţele vremelnice, votând Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România.

Din acest motiv, 27 martie nu trebuie să fie doar o zi de aniversare ci şi una de angajament pentru Reunificare. Idealul unităţii naţionale este la fel de viu astăzi ca în 1918 iar generaţia noastră de oameni politici are o datorie istorică: să vindece rana provocată de trecut şi să reunifice cele două state româneşti!

Responsabilitatea conducerii de la Chişinău şi Bucureşti este, aşadar, una uriaşă. În acest context, rolul preşedintei Republicii Moldova nu este de a vota DA la un referendum. Istoria ne arată că atunci când Basarabia a fost smulsă din trupul ţării, în 1940 şi 1944, de către Uniunea Sovietică, nimeni nu a întrebat poporul dacă doreşte această despărţire. Nu a existat niciun vot, nicio consultare. De ce ar fi necesar astăzi un referendum pentru a reface o unitate care a fost distrusă fără consimţământ?

Reunificarea nu ţine deci de proceduri birocratice, ci de voinţă politică, demnitate şi curaj. Aşa cum în 1918 Unirea a fost decisă prin vot parlamentar, la fel şi astăzi Parlamentele de la Chişinău şi Bucureşti, ca foruri reprezentative supreme, au legitimitatea de a lua această decizie istorică.

În prezent, majoritatea parlamentară de la Chişinău are capacitatea de a face pasul decisiv. Există cadrul politic necesar pentru iniţierea unui proces de reunificare prin vot legislativ, urmat de o decizie similară în Parlamentul României.

În sprijinul acestui demers, noi, parlamentarii Partidului S.O.S. România, împreună cu doamna avocată şi eurodeputată Diana Iovanovici-Șoşoacă, am depus la începutul acestei sesiuni parlamentare un proiect de lege privind reunificarea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova. Noi am trecut deci de la vorbe la fapte.

Istoria ne oferă rareori astfel de momente. Astăzi, atât noi cat şi colegii din Parlamentul de la Chişinău avem şansa de a împlini destinul unei naţiuni. Un vot curajos la Chişinău, urmat de un gest fratern la Bucureşti, pot înlătura decenii de nedreptate!

Istoria nu va reţine promisiunile, ci faptele. Suntem un singur popor, o singură naţiune sub un singur drapel tricolor roşu, galben şi albastru! Drumul început acum 108 ani nu s-a oprit si a venit timpul să fie dus până la capăt!

Categorie: Comunicate

Scumpirile la carburanţi nu mai sunt simple fluctuaţii de piaţă, ci lovituri directe aplicate fiecărui român care munceşte, produce sau încearcă să-şi ducă traiul de zi cu zi.

Efectele acestor creşteri nu se opresc la pompă, ele se propagă în lanţ în întreaga economie, de la alimente până la servicii, împingând costul vieţii la un nivel insuportabil pentru milioane de români.

Escaladarea războiului din Orientul Mijlociu a generat unde de şoc pe pieţele globale însă în timp ce alte guverne europene au acţionat decisiv pentru a-şi proteja cetăţenii, guvernul nostru a preferat să privească, să ezite şi să caute scuze.

În faţa acestei realităţi dure, este esenţial să spunem lucrurilor pe nume: cine a venit cu soluţii concrete şi cine a ales să tergiverseze, să ignore sau să blocheze măsurile necesare. Partidul S.O.S. România, prin vocea mea, a adus în spaţiul public o propunere directă, aplicabilă şi eficientă: reducerea accizei la carburanţi. O măsură simplă care ar fi dus la scăderea preţurilor şi ar fi oferit o gură de oxigen atât populaţiei, cât şi mediului economic.

Această propunere a fost prezentată încă din data de 4 martie 2026, într-un moment în care alţi decidenţi preferau să tacă sau să evite subiectul. Astăzi, vedem cum această propunere este preluată şi discutată la nivel guvernamental, inclusiv în cadrul Ministerului Energiei, unde se analizează reducerea accizelor, plafonarea preţurilor sau chiar declararea unei situaţii de criză pe piaţa ţiţeiului. Cu alte cuvinte, ceea ce ieri era ignorat, astăzi devine „opţiune de lucru”.

Dar în acelaşi timp asistăm la un joc duplicitar şi periculos. Ministerul Finanţelor invocă, previzibil, lipsa resurselor bugetare şi încearcă să pună sub semnul întrebării eficienţa acestor măsuri. Este aceeaşi retorică folosită de fiecare dată când trebuie luată o decizie în favoarea românilor. Când este vorba despre interesele cetăţenilor, nu sunt bani. Când este vorba despre risipă, contracte cu dedicaţie sau privilegii, resursele apar miraculos.

Aceasta nu este însă o simplă dezbatere tehnică între ministere. Este o confruntare directă între două viziuni: una care pune pe primul loc Interesul Naţional şi nevoile românilor şi alta care se ascunde în spatele cifrelor şi a scuzelor birocratice. Românii nu mai pot aştepta. Pentru mulţi dintre ei, fiecare zi înseamnă cheltuieli mai mari, presiune financiară tot mai greu de suportat şi o nesiguranţă care le afectează viaţa de zi cu zi.

Este deci momentul ca cei aflaţi la guvernare, inclusiv prim-ministrul Bolojan, să înceteze să mai trateze această criză cu superficialitate şi calcule politice mărunte. Nu mai este loc pentru orgolii, amânări sau jocuri de imagine. Este nevoie de acţiune fermă, rapidă şi în interesul românilor!

Partidul S.O.S. România a demonstrat că are soluţii. Rămâne însă întrebarea esenţială: va avea Guvernul, începând de mâine, voinţa să le pună în practică sau va continua să întoarcă spatele propriului popor?

Categorie: Comunicate

România traversează un moment economic dramatic, rata şomajului a ajuns la 6% şi este în creştere, rata şomajului în rândul tinerilor a depăşit 27%, România are jumătate de milion de şomeri, cărora Guvernul nu e capabil să le asigure un loc de muncă şi suntem astăzi martorii unui nou val de concedieri care afectează direct sau indirect alte sute de mii de români din întreaga ţară.

Peste 1.200 de angajaţi vor fi disponibilizaţi la Uzina Automobile Dacia din judeţul Argeş, peste 1.800 în zona Târgu Jiu, peste 1.200 de salariaţi la cel mai mare combinat de produse chimice din România, Chimcomplex, mii de angajaţi concediaţi din sectorul IT, la care se adaugă zeci de mii de oameni care vor fi concediaţi din administraţia publică locală. Dincolo de aceste statistici reci se află oameni, familii, copii şi comunităţi întregi care riscă să fie împinse spre sărăcie şi insecuritate.

Impactul asupra judeţului Argeş va fi unul dezastruos. Uzina Dacia asigură aproximativ 10.000 de locuri de muncă direct şi susţine alte zeci de mii de locuri de muncă indirect, prin contractele cu firmele furnizoare locale. Reducerea producţiei şi pierderea unor modele fabricate aici pot genera efecte devastatoare asupra economiei judeţului Argeş, dar şi asupra întregii economii naţionale.

Istoria uzinei Dacia este strâns legată de dezvoltarea economică şi industrială a României. Înfiinţată în 1966, la Mioveni, fabrica a devenit rapid un simbol al industriei auto româneşti, lansând modele care au marcat generaţii întregi. După preluarea de către Grupul Renault în 1999, Dacia s-a transformat într-un succes internaţional, devenind una dintre cele mai importante mărci auto accesibile din Europa şi un ambasador economic al României pe pieţele externe. Astăzi, Dacia nu este doar o companie, ci un reper naţional şi un simbol al capacităţii noastre industriale.

Dacia Mioveni rămâne principalul angajator şi cel mai important exportator al judeţului Argeş, un pilon esenţial al industriei româneşti. După mai bine de două decenii, se prefigurează o scădere a producţiei la uzina din Mioveni, iar decizia Grupului Renault de a produce modelul Dacia Striker în Turcia, nu în România, ridică semne serioase de întrebare în condiţiile în care acest model ar fi putut fi asamblat în ţara noastră.

Pe cale de consecinţă, cer imperativ Guvernului PSD-PNL-USR-UDMR-Minorităţi să intre urgent în dialog cu Grupul Renault şi cu Sindicatul Autoturisme Dacia. Reducerea producţiei şi pierderea unor modele fabricate aici va avea efecte devastatoare asupra economiei judeţului Argeş, dar şi asupra întregii economii naţionale!

Domnule Bolojan, nu mai este timp pentru inacţiune sau pentru măsuri întârziate! Românii nu mai au nevoie de justificări, ci de soluţii concrete şi eficiente! ACUM este momentul să adoptaţi politici care să protejeze locurile de muncă ale românilor! Mai târziu va fi prea târziu!

Categorie: Comunicate

România traversează astăzi una dintre cele mai grave crize din istoria sa recentă, o criză despre care se vorbeşte prea puţin şi care, din păcate, nu se află în centrul agendei politice. Este vorba despre criza demografică.

La Spitalul Orăşenesc Topoloveni, în lunile martie şi iunie 2025 nu s-a înregistrat nicio naştere. În restul lunilor media a fost de doar 2-3 naşteri şi acest caz reflectă, la scară mică, o realitate tot mai apăsătoare la nivel judeţean şi naţional.

Datele recente publicate de Institutul Naţional de Statistică arată că în anul 2025 s-au născut în România aproximativ 146.000 de copii, cel mai mic număr din ultimul secol şi de peste două ori mai puţin decât în anul 1990! Aceasta nu este doar o statistică, ci un semnal clar că România îmbătrâneşte şi se depopulează într-un ritm care, dacă nu este oprit, va afecta profund economia, sistemul de pensii şi chiar continuitatea Naţiunii Române.

În acelaşi timp, exodul românilor din ultimele decenii a lăsat urme adânci în structura demografică a ţării. Milioane de români au plecat în străinătate din cauza sărăciei şi a corupţiei. Iar în loc să creeze condiţii reale pentru întoarcerea lor, guvernele PSD, PNL, USR şi UDMR au preferat să aducă în locul lor sute de mii de lucrători din Asia şi Africa.

Și alte state europene s-au confruntat cu probleme similare şi au reuşit să stabilizeze natalitatea prin politici publice curajoase, coerente şi asumate pe termen lung. România trebuie să facă acelaşi lucru însă guvernul actual condus de Ilie Bolojan a început să erodeze inclusiv puţinele instrumente existente de sprijin pentru familii. Eliminarea scutirii de la plata contribuţiei de sănătate pentru mamele aflate în concediu de creştere a copilului sau în concediu post-adopţie reprezintă un semnal descurajator pentru tinerele familii.

Tocmai de aceea am iniţiat un proiect de lege care vine să repare această nedreptate şi vizează scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru indemnizaţiile acordate persoanelor aflate în concediu pentru creşterea copilului sau în concediu de acomodare în vederea adopţiei.

Din punctul meu de vedere, sprijinirea Familiei trebuie să devină o prioritate naţională. Nu prin măsuri simbolice sau temporare, ci printr-un pact social şi politic pentru viitorul demografic al României.

Prima direcţie esenţială este sprijinul financiar real pentru familiile cu copii. Statul trebuie să ofere deduceri fiscale semnificative pentru părinţi, creşterea alocaţiilor şi programe de sprijin pentru familiile tinere aflate la început de drum. În România, lucrurile trebuie să se schimbe: a avea copii nu trebuie să devină o povară financiară.

A doua direcţie este accesul la locuinţe pentru familiile tinere. Programele de creditare sau de sprijin pentru locuinţe dedicate familiilor cu copii pot crea stabilitate şi pot încuraja întemeierea unei familii la o vârstă mai timpurie.

A treia direcţie vizează echilibrul dintre viaţa profesională şi cea de familie. Este nevoie de extinderea reţelei de creşe şi grădiniţe, de programe flexibile de muncă pentru părinţi şi de protecţia reală a mamelor pe piaţa muncii.

La fel de importantă este încurajarea revenirii românilor din diaspora. Milioane de români trăiesc şi muncesc astăzi în alte state, iar România trebuie să creeze programe atractive pentru întoarcerea lor, de la sprijin pentru antreprenoriat până la facilităţi fiscale pentru familiile care aleg să revină acasă.

În acelaşi timp, statul român are nevoie de o strategie demografică pe termen lung, asumată de întreaga clasă politică, care să depăşească ciclurile electorale. Refacerea echilibrului demografic nu se poate face în câţiva ani. Chiar şi în cele mai favorabile condiţii, refacerea echilibrelor demografice ar putea dura patru decenii. Și tocmai de aceea trebuie să începem ASTĂZI! Mai târziu ar putea fi prea târziu!

Categorie: Comunicate

Astăzi, de la tribuna Parlamentului României, am tras un semnal ferm de alarmă cu privire la o situaţie care vizează direct suveranitatea, unitatea şi integritatea statului român.

Declaraţiile făcute cu această ocazie de Izsak Balazs, organizatorul acestei manifestări şi liderul unui ONG denumit pompos “Consiliul Naţional Secuiesc”, depăşesc cu mult cadrul unei comemorări şi intră în zona contestării directe a ordinii constituţionale din România.

Condamn deci cu cea mai mare fermitate aceste discursuri şi instigări care pun sub semnul întrebării caracterul naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al Statului Român! Constituţia României nu este relativă şi nu este negociabilă, ea reprezintă temelia pe care se sprijină Statul Român modern şi cadrul în care convieţuiesc, în mod egal şi democratic, toţi cetăţenii acestei ţări, indiferent de etnie.

Mai mult decât atât, trebuie spus clar că realitatea demografică contrazice propaganda autonomistă. La recensămintele oficiale, toţi cei care invocă identitatea secuiască se declară, de fapt, maghiari. Nu există, din punct de vedere numeric şi juridic, o minoritate secuiască. Cu toate acestea, marota aşa zisului “ţinut secuiesc” este folosită deliberat ca instrument politic de către UDMR şi de către structuri anti-statale precum Consiliul Naţional Secuiesc pentru a justifica pretenţii de autonomie teritorială şi pentru a face presiuni politice asupra statului român şi a instituţiilor europene.

Condamn astăzi fără echivoc şi intervenţia oficială a Guvernului Ungariei condus de Viktor Orban în sprijinul Iniţiativei Cetăţeneşti Europene privind autonomia aşa-zisului “ţinut secuiesc”, iniţiată de acelaşi Consiliu Naţional Secuiesc şi aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Consider că acest demers reprezintă un gest grav şi inacceptabil, prin care un stat membru al Uniunii Europene, în speţă Ungaria, încearcă să oblige România la recunoaşterea autonomiei unei unităţi administrative inexistente şi fantasmagorice sub denumirea de “ţinutul secuiesc”.

De aici, din Parlamentul României, transmit un mesaj clar: integritatea teritorială a României nu este şi nu va fi niciodată subiect de negociere!

Solicit Guvernului României, Preşedintelui României şi tuturor instituţiilor statului să acţioneze ferm şi unitar pentru a respinge orice demers autonomist, separatist sau iredentist care pune sub semnul întrebării ordinea constituţională!

De asemenea, cer public UDMR să se delimiteze clar de aceste ONG-uri separatiste, de liderii acestor entităţi şi de declaraţiile lor!

România este şi va rămâne stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil! Iar noi, cei care am fost trimişi aici de cetăţenii români, avem datoria să apărăm România cu fermitate şi responsabilitate!

Categorie: Comunicate

România se confruntă cu cea mai gravă criză demografică din istorie, satele se golesc, oraşele îmbătrânesc iar tinerii pleacă în valuri spre Occident. În acest context sumbru, m-aş fi aşteptat ca priorităţile partidelor aflate la guvernare să fie limpezi şi ancorate în realitate.

M-aş fi aşteptat ca prioritatea absolută a coaliţiei PSD-PNL-USR-UDMR-Minorităţi să fie sprijinirea familiilor tinere, stimulente fiscale pentru părinţi, programe pentru repatrierea românilor din diaspora şi stabilitatea economică minimă necesară pentru ca românii să aibă curajul de a face copii. Dar nu. În loc să-l preocupe drama demografică a României, preşedintele PSD, Sorin Grindeanu, pare hotărât să deschidă un nou front ideologic: legalizarea aşa ziselor „căsătorii” homosexuale şi asta în plin Post al Sfintelor Paşti!

Momentul ales nu este doar discutabil, ci de-a dreptul provocator. Într-o ţară majoritar ortodoxă, pentru care perioada Paştelui are o încărcătură spirituală profundă, promovarea unei astfel de teme este percepută ca o provocare iar Sorin Grindeanu pare hotărât să forţeze o agendă controversată, ignorând faptul că România are una dintre cele mai rapide scăderi demografice din Uniunea Europeană.

În loc să discute despre cum PSD sprijină concret familiile care abia îşi permit chiria şi creşa, liderul social-democrat pare mai degrabă interesat să mimeze progresismul în timp ce marile dosare – educaţia, sănătatea, declinul demografic – rămân în continuare tratate superficial. În loc să construiască soluţii pentru viitorul unei naţiuni în declin numeric şi moral, guvernarea actuală riscă să rămână captivă într-un spectacol ideologic care adânceşte faliile sociale şi deturnează discuţia de la adevăratele urgenţe ale României.

Există şi o doză de ipocrizie politică în această mişcare: PSD, partid care ani la rând s-a adresat unui electorat conservator din punct de vedere axiologic, devotat familiei în sensul clasic al termenului, pare să vireze brusc spre o agendă radicală anti-familie şi anti-creştină, fără o dezbatere serioasă în interiorul partidului. Oare ce cred membrii PSD despre această schimbare de direcţie?

Mai mult, discursul despre legalizarea “căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex este adesea prezentat ca un test suprem al modernităţii. Dacă eşti pentru, eşti „european”, dacă eşti rezervat sau critic, eşti retrograd. O astfel de polarizare simplistă nu face decât să fractureze şi mai mult o societate deja tensionată. România nu are nevoie de noi linii de falie, ci de punţi. Nu are nevoie de teme aruncate ca grenade în spaţiul public, ci de politici coerente care să răspundă nevoilor reale ale românilor.

Între timp, românii continuă să plece peste graniţe. Cuplurile amână decizia de a avea copii. Statul oferă alocaţii simbolice şi birocraţie sufocantă, în timp ce preţurile cresc mai repede decât salariile. Despre aceste lucruri, discursul domnului Grindeanu este vag, general, plin de promisiuni reciclate. În schimb, tema „căsătoriilor” homosexuale este împinsă în prim-plan cu o energie suspect de mare.

Un lider responsabil de partid aflat la guvernare ar fi trebuit să înceapă cu întrebările: cum stopăm declinul demografic al ţării? Cum sprijinim familiile din România şi cum asigurăm viitorul Naţiunii Române? Până când aceste întrebări nu primesc răspunsuri serioase, orice tentativă de a schimba fundamental definiţii şi instituţii pare mai degrabă o diversiune decât o prioritate legitimă.

Categorie: Comunicate

Asociaţia Accept, o organizaţie „non-guvernamentală” cunoscută pentru paradele anuale ale homosexualilor din Bucureşti şi finanţată generos chiar din surse guvernamentale externe a iniţiat recent un proiect scandalos, o tabără de activism homosexual, care ţinteşte adolescenţii din mai multe judeţe, între care şi judeţul Argeş.

Tinerii din municipiul Curtea de Argeş, din oraşele Costeşti şi Mioveni şi din sate din zona Bascov şi Mărăcineni sunt vizaţi de o „tabără de activism trans şi queer” care se adresează inclusiv minorilor.

Într-o perioadă în care în municipiul Curtea de Argeş şi în comunele învecinate a fost instituită starea de alertă iar şcolile se confruntă cu o criză sanitară fără precedent din cauza contaminării apei cu o bacterie periculoasă, asistăm în mod paradoxal la proliferarea unor programe de activism homosexual care vizează direct adolescenţii, în special din comunităţile mici şi mediile vulnerabile.

Nu contestăm dreptul niciunei organizaţii de a activa în spaţiul civic. Însă atunci când proiectele se adresează minorilor şi abordează teme sensibile privind identitatea, sexualitatea şi valorile familiei, statul are obligaţia constituţională de a pune pe primul loc interesul superior al copilului şi dreptul părinţilor de a decide asupra educaţiei propriilor copii.

În anul 2023 Asociaţia Accept a primit un grant de aproape un milion de euro din partea guvernului Norvegiei, cu scopul precis de a influenţa schimbarea legislaţiei familiei în România pentru a legifera aşa-zisa „căsătorie între persoane de acelaşi sex”. Or, educaţia copiilor nu poate deveni teren de influenţă pentru agende ideologice sau pentru organizaţii care urmăresc, direct sau indirect, schimbări legislative majore în domenii fundamentale precum familia. Din punctul meu de vedere, în calitate de Deputat ales în Parlamentul României, orice intervenţie în spaţiul şcolar sau extraşcolar care priveşte minorii trebuie să respecte câteva principii clare: transparenţa totală a finanţării, obiective explicite, acordul informat al părinţilor şi adaptare strictă la vârsta şi nivelul de maturitate al copiilor.

România este un stat suveran iar legislaţia privind familia, educaţia şi protecţia copilului trebuie decisă prin dezbatere democratică în Parlamentul României, nu sub presiunea unor finanţări externe sau a unor recomandări formulate de structuri supranaţionale.

De asemenea, este necesară o dezbatere serioasă privind rolul ONG-urilor în spaţiul educaţional. Acestea pot contribui la dezvoltarea comunităţilor, însă nu pot înlocui familia şi nici autoritatea statului în definirea curriculumului şi a politicilor publice. Rolul fundamental în formarea morală şi valorică a copiilor aparţine părinţilor. Copiii României au nevoie, înainte de orice, de şcoli sigure, de profesori bine pregătiţi, de programe de prevenire a violenţei şi a consumului de droguri, de sprijin psihologic real şi perspective economice solide. Ei au nevoie de stabilitate şi echilibru, nu de tabere de activism homosexual.

În numele protecţiei minorilor şi al responsabilităţii faţă de generaţiile viitoare, voi iniţia proiecte legislative care să reglementeze accesul ONG-urilor la activităţi cu minori, transparenţa deplină a finanţărilor externe şi reafirmarea fermă a principiului potrivit căruia părinţii sunt primii responsabili pentru educaţia copiilor lor.

Copiii României nu sunt un experiment. Ei sunt viitorul Naţiunii iar responsabilitatea noastră este să îi apărăm prin echilibru, discernământ şi decizii luate aici, în Parlamentul României, în interesul lor!

Categorie: Comunicate

Astăzi, din Parlamentul României, trag un semnal puternic de alarmă asupra Acordului de liber schimb dintre Uniunea Europeană şi India încheiat în data de 27 ianuarie 2026 şi avertizez că acest acord aruncă în aer locurile de muncă ale românilor, suveranitatea României şi a statelor europene şi dreptul nostru de a decide cine munceşte, cine studiază şi cine trăieşte pe teritoriul nostru.

Acordul UE–India nu este despre comerţ. Este despre migraţie mascată. Este despre transformarea Uniunii Europene într-un magnet pentru forţa de muncă ieftină din India, cu binecuvântarea birocraţilor de la Bruxelles şi fără consultarea românilor şi a popoarelor europene.

Ni se spune că în acest acord este vorba despre „mobilitate temporară”. Dar ştim foarte bine ce înseamnă asta în realitate: şedere permanentă, presiune pe salarii, competiţie neloială şi pierderea locurilor de muncă ale românilor.

În IT, unul dintre puţinele sectoare unde tinerii români şi europeni încă mai aveau şanse reale, acest acord deschide porţile pentru sute de mii de specialişti aduşi din India, dispuşi să lucreze pe salarii mai mici. Rezultatul? Programatorii noştri vor fi împinşi afară din piaţă, salariile vor scădea iar tinerii noştri vor pleca peste hotare!

Ni se spune că avem „deficit de forţă de muncă”. Nu, doamnelor şi domnilor deputaţi, avem deficit de salarii decente şi de respect pentru propriii cetăţeni! Răspunsul nu este importul de muncitori străini, ci investiţia în tinerii noştri!

Mai grav este că acest acord a fost declarat „EU-only”, eliminând parlamentele naţionale din procesul de ratificare, o lovitură directă dată suveranităţii României şi a statelor europene! Se decide peste capul popoarelor cine vine să muncească în ţările noastre, cine intră în universităţile noastre şi cine ocupă locurile de muncă finanţate din taxele noastre!

Iar în timp ce ni se spune că în Acordul UE–India nu există prevederi despre imigraţie permanentă sau întregirea familiilor, experienţa ne arată contrariul: migraţia temporară devine permanentă iar nota de plată ajunge la cetăţenii români şi europeni prin presiune pe locuinţe, pe spitale, pe şcoli şi pe servicii publice.

Acesta nu este deci un acord economic. Este un transfer de suveranitate dinspre statele membre UE către birocraţii nealeşi de la Bruxelles!

România nu are nevoie de import de forţă de muncă străină. România are nevoie de protecţia muncitorilor noştri, a inginerilor noştri, a programatorilor noştri, a tinerilor noştri!

De aceea, îi cer imperativ Ministrului Afacerilor Externe, doamna Oana Țoiu şi Reprezentantului Permanent al României pe lângă Uniunea Europeană, doamna Iulia Matei, să nu ratifice acest acord şi să readucă controlul asupra politicii muncii şi migraţiei acolo unde îi este locul: în Parlamentul României, nu în birourile opace ale comisarilor europeni!

Categorie: Comunicate

Ziua de 24 ianuarie este ziua în care românii au dovedit că destinul unei Naţiuni nu se scrie prin supunere, ci prin voinţă, curaj şi credinţă în unitate!

Unirea Țării Româneşti cu Moldova nu a fost un simplu act politic, ci începutul edificării statului român modern şi temelia pe care s-a ridicat mai târziu România Mare. Fără 24 ianuarie 1859, nu ar fi putut exista 1 Decembrie 1918.

Pe 24 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales Domn al ambelor Principate Române şi a devenit simbolul victoriei unităţii româneşti. Prin el, românii au arătat lumii întregi că pot fi o singură naţiune, cu o singură voinţă, un singur steag şi un singur ideal: România unită, puternică şi demnă!

Alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza la 5 şi 24 ianuarie 1859 a generat o explozie de entuziasm naţional şi a marcat o victorie a românilor asupra dezbinării şi a presiunilor străine. Recunoaşterea internaţională a dublei alegeri a consfinţit nu doar un act diplomatic, ci o hotărâre de neclintit a unui popor care ştia ce vrea: să fie liber, unit şi stăpân pe destinul său!

România de astăzi nu mai este însă întreagă, iar faptul că şi în 2026 există pe harta Europei două state româneşti - România şi Republica Moldova - reprezintă o nedreptate istorică care aşteaptă să fie reparată. Aşa cum germanii au avut curajul şi maturitatea să reunifice cele două Germanii, şi românii pot, trebuie şi vor reface unitatea naţională prin voinţă politică, prin strategie coerentă şi prin solidaritate naţională.

Generaţia noastră de oameni politici este chemată să ridice din nou stindardul unirii, să redea forţa şi demnitatea naţiunii române şi să ducă până la capăt visul înaintaşilor, pentru că România merită să fie din nou mare, respectată şi puternică!

Noi, naţionaliştii români, afirmăm deci răspicat că principala prioritate a politicii externe a României trebuie să fie reunificarea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova.

Și facem apel la clasa politică din Republica Moldova să conştientizeze adevărul istoric şi necesitatea strategică a reunificării cu Patria-mamă, România, singurul obiectiv realist şi benefic pentru viitorul comun, respingând iluziile unei integrări incerte într-o Uniune Europeană tot mai dezbinată, confuză şi indecisă.

Pentru această reunificare istorică nu avem nevoie de niciun referendum, întrucât nici sovieticii nu au organizat vreun referendum, nici în 1940 şi nici în 1944, atunci când au reanexat Basarabia şi nordul Bucovinei la Uniunea Sovietică. Niciun român basarabean sau bucovinean nu a fost întrebat dacă doreşte să trăiască în URSS sau să se mute graniţa de pe Nistru pe Prut.

Decizia de reunire aparţine exclusiv celor două Parlamente, de la Bucureşti şi de la Chişinău, ca foruri legislative şi reprezentative. Și vă chem pe toţi membrii celor două Parlamente să înfăptuim idealul reîntregirii României, vă chem să scriem împreună istorie, vă chem să afirmăm principala prioritate a politicii externe de pe ambele maluri ale Prutului - reunificarea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova!

Trăiască Unirea!

Trăiască România Mare, Demnă, Unită, Puternică şi Suverană!

Categorie: Comunicate

Membrii şi simpatizanţii Partidului S.O.S. România din Argeş şi din toate judeţele aniversează astăzi 176 de ani de la naşterea părintelui naţionalismului modern românesc, Mihai Eminescu.

Celebrăm astăzi nu doar „poetul nepereche”, dar şi omul politic naţionalist şi gazetarul tradiţionalist, fondatorul Societăţii “Carpaţii”, înfiinţată la 24 ianuarie 1882, cu scopul unirii tuturor pământurilor româneşti aflate sub administraţie străină, într-un singur stat numit Dacia Mare.

Toţi cei care îl omagiază astăzi cu fast doar pe „poetul naţional”, lasând în umbră activitatea lui de gazetar şi de om politic naţionalist, devin complici cu cei care l-au asasinat moral şi fizic în 1889, urmărind ca Eminescu să ramână în memoria românilor doar ca poet, cu toate că principala sa activitate a fost cea de jurnalist.

Toţi cei care îl elogiază astăzi doar pe ”Luceafărul poeziei româneşti” devin părtaşi cu toţi cei care i-au trecut sub tăcere opera publicistică timp de peste un secol, prezentându-l pentru posteritate doar ca pe „ultimul mare poet romantic european”.

Partidul S.O.S. România, fondat doctrinar în mare măsură pe gândirea politică şi economică naţionalistă eminesciană, promovează încă de la întemeiere adevărul despre omul politic şi jurnalistul naţionalist Mihai Eminescu şi o vom face în continuare!