Tudor Ionescu
DEPUTAT DE ARGEȘ
Partidul S.O.S. România

Categorie: Comunicate

Cu ocazia Zilei Constructorului, transmit respectul şi aprecierea mea tuturor celor care, prin munca lor, contribuie în fiecare zi la dezvoltarea României: constructori, proiectanţi, arhitecţi şi ingineri!

Traversăm una dintre cele mai importante perioade de dezvoltare a infrastructurii din ultimele decenii. Construim autostrăzi, drumuri, poduri, noi cartiere rezidenţiale şi obiective publice majore, iar în anii următori România va avea nevoie de tot mai mulţi oameni pregătiţi să lucreze în sectorul construcţiilor.

România este o ţară în (re)construcţie iar prioritatea noastră trebuie să fie forţa de muncă românească! Pentru că, din punctul nostru de vedere, al suveraniştilor, România trebuie reconstruită de români şi de firme româneşti!

Înainte de a importa lucrători străini, trebuie să facem tot posibilul pentru a-i aduce acasă pe românii care au plecat la muncă în străinătate.

De aceea, de Ziua Constructorului, mesajul meu pentru românii din diaspora care lucrează în construcţii este urgent şi direct: România are nevoie de voi ACASĂ!

Vă asigur că există oportunităţi reale în ţară atât pentru muncitorii calificaţi cât şi pentru cei necalificaţi, pentru maiştri, tehnicieni, proiectanţi, arhitecţi şi ingineri. Sectorul construcţiilor din România oferă tot mai multe locuri de muncă, iar salarizarea din Ţară este similară cu multe pieţe europene.

Şi avem nevoie ca experienţa acumulată de voi pe şantierele din Europa să fie valorificată aici, acasă, în România!

Pentru că nu putem vorbi despre dezvoltarea României fără constructorii români. Iar marile proiecte finanţate din bani publici trebuie să genereze nu doar kilometri de autostradă şi infrastructură modernă, ci şi locuri de muncă bine plătite pentru cetăţenii români şi oportunităţi de dezvoltare pentru companiile româneşti!

Categorie: Comunicate

Este zi de post şi rugăciune, indiferent în ce zi a săptămânii ar cădea, pentru că în faţa Crucii Mântuitorului creştinul nu vine cu petrecere, ci cu smerenie şi cu recunoştinţă.

Sărbătoarea de astăzi păstrează vie amintirea a două momente care au marcat istoria creştinismului. Primul s-a petrecut în secolul al IV-lea, la Ierusalim, când Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a căutat locul Răstignirii şi, potrivit tradiţiei, în jurul anului 326, a găsit Crucea Mântuitorului îngropată pe Dealul Golgotei.

Al doilea moment a venit aproape trei secole mai târziu, în anul 614, când perşii au cucerit Ierusalimul, au pustiit Locurile Sfinte şi au luat Crucea ca pradă de război. Împăratul bizantin Heraclie a purtat ani grei de luptă împotriva Persiei şi a readus-o la Ierusalim în jurul anului 630.

Tradiţia Bisericii spune că Împăratul, îmbrăcat în veşminte de purpură şi aur, nu a putut urca cu Crucea spre Golgota până când nu s-a dezbrăcat de haina împărătească şi nu a păşit desculţ, ca un om simplu.

Aceste două momente spun ceva ce nu s-a schimbat în mai bine de 1600 de ani: Crucea poate fi îngropată, poate fi uitată, poate fi luată cu forţa dar nu poate fi învinsă!

Şi mai spun ceva, la fel de important: în faţa Crucii, puterea lumească trebuie să-şi lepede orgoliul. Un Împărat care conducea un Imperiu a înţeles că nu poate purta Crucea în haine de paradă. Mulţi dintre cei care conduc astăzi România ar avea ce învăţa din smerenia lui Heraclie.

Pentru români, Crucea nu este un simbol abstract. Neamul nostru a trăit şi a rezistat sub semnul ei. Domnitorii ridicau biserici după biruinţe, ostaşii plecau la luptă făcându-şi semnul Crucii, iar pe câmpurile de bătălie, la marginea satelor şi la răscruci au rămas crucile eroilor şi troiţele în faţa cărora trecătorii se opresc şi astăzi. Crucea Eroilor de pe Caraiman veghează de aproape un secol asupra ţării, în memoria celor care şi-au dat viaţa în Primul Război Mondial.

În anii comunismului, când bisericile erau dărâmate sau mutate pe şine din calea blocurilor iar credinţa era tratată ca o rămăşiţă a trecutului, românii au ascuns icoanele, şi-au botezat copiii pe ascuns şi au păstrat Crucea în inimă.

Mulţi preoţi şi mireni şi-au plătit credinţa cu ani grei de temniţă. Regimul comunist însă a căzut iar Crucea a rămas!

Astăzi, Crucea nu mai este dărâmată cu buldozerul, dar este împinsă, încet şi metodic, afară din spaţiul public. Neomarxiştii sunt deranjaţi de simbolurile creştine şi pretind că tradiţia ar sta în calea progresului. Şi nu uităm că în 2006 s-a încercat scoaterea icoanelor din şcolile noastre, printr-o recomandare venită de la o instituţie a statului, desfiinţată ulterior în instanţă. Nu uităm nici că în 2009, la Strasbourg, s-a hotărât că prezenţa crucifixului în sălile de clasă din Italia ar încălca drepturile elevilor iar abia în 2011 Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a îndreptat această rătăcire.

Partidul S.O.S. România spune limpede: Crucea face parte din identitatea Neamului nostru şi nu va fi scoasă niciodată din viaţa publică a României! Constituţia garantează, la articolul 29, libertatea credinţelor religioase şi dreptul părinţilor de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri.

Iar eu, în calitate de Deputat, voi combate creştinofobia şi voi apăra ora de religie din şcoli şi dreptul fiecărui român de a-şi mărturisi liber Credinţa!

"Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău!"

Categorie: Comunicate

Joi, 10 septembrie 2026, am participat la întrevederea cu doamna Hadja Lahbib, Comisar European responsabil pentru portofoliul Egalitate, Pregătire şi Gestionarea Crizelor, în calitate de Deputat al Partidului S.O.S. România şi membru al Comisiei de Afaceri Europene.

Am ales să mă adresez doamnei Comisar în limba română, nu din orgoliu, ci din principiu. Româna este limbă oficială a Uniunii Europene şi este a şaptea cea mai vorbită limbă a Uniunii Europene.

În intervenţia mea, am atras atenţia asupra unei probleme fundamentale: respectarea principiului subsidiarităţii şi a dreptului statelor membre UE de a-şi stabili propriile politici în domenii care ţin de identitatea, cultura şi valorile societăţii lor.

I-am amintit doamnei Comisar că în trecut politicile europene privind egalitatea au intrat în conflict deschis cu acest principiu, inclusiv prin proceduri de infringement îndreptate împotriva Ungariei şi Poloniei pentru că aceste state au adoptat, în Parlamentele lor alese, legi menite să protejeze minorii de conţinutul care promovează homosexualitatea şi să ţină ideologia de gen departe de şcoli.

Am subliniat că familia şi educaţia nu pot deveni terenul pe care instituţiile europene să impună statelor membre o anumită viziune ideologică.

În România, Parlamentul - organul reprezentativ suprem al poporului român - a definit căsătoria în Codul civil ca uniunea liber consimţită dintre un BĂRBAT şi o FEMEIE. Iar Constituţia noastră garantează, la articolul 29 alineatul (6), dreptul părinţilor de a-şi educa proprii copii potrivit propriilor convingeri. Nu potrivit unei Directive europene şi nu potrivit agendei unui ONG finanţat din bani publici europeni. Iar aceste lucruri nu pot fi schimbate prin presiuni politice, administrative sau ideologice venite din afara ţării!

Am mai explicat doamnei Comisar faptul că România este una dintre cele mai credincioase naţiuni ale Europei. Eurobarometrele arată că peste 98% dintre români, indiferent de etnie, se raportează la valorile creştine. Iar aceste valori nu sunt "împotriva Europei", ele SUNT EUROPA!

Creştinismul, moştenirea greco-romană, libertatea, democraţia, justiţia socială, pacea, familia şi respectarea demnităţii umane sunt valorile care au construit Europa, nu ideologiile "la modă", care se schimbă din cinci în cinci ani şi lasă în urmă societăţi dezorientate.

Europa nu s-a construit prin negarea identităţilor naţionale, ci prin contribuţia popoarelor şi culturilor care au format-o. O Uniune Europeană puternică trebuie să respecte diversitatea reală a Naţiunilor sale, nu să încerce să le uniformizeze.

Ca Deputat al Partidului S.O.S. România, voi apăra în continuare suveranitatea României, principiul subsidiarităţii şi dreptul românilor de a-şi decide singuri viitorul şi valorile în care îşi cresc copiii.

Categorie: Comunicate

Astăzi, 10 septembrie, se împlinesc 154 de ani de la plecarea la Domnul a Eroului Naţional Avram Iancu!

Născut în 1824 la Vidra de Sus, în actualul judeţ Alba, Avram Iancu a studiat Dreptul la Cluj şi a devenit cancelarist la Curtea de Apel din Târgu Mureş. Avram Iancu a fost deci un om al legii, care a cerut dreptate prin lege înainte de a fi obligat să lupte cu arma în mână.

La 3/15 mai 1848, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, zeci de mii de români au cerut Unirea cu Principatele Române şi au strigat: "Noi vrem să ne unim cu Ţara!" Deşi românii erau majoritari în Transilvania, erau trataţi ca toleraţi în propria lor ţară. Nu au cerut să-i asuprească pe alţii, nu au cerut privilegii, au cerut doar să fie recunoscuţi ca ceea ce erau: o Naţiune în propria lor Patrie!

Când paşoptiştii maghiari au forţat unirea Transilvaniei cu Ungaria, moţii şi-au apărat munţii. Avram Iancu a ridicat românii din Apuseni şi a ţinut piept unor armate întregi cu oameni desculţi şi tunuri de lemn. Iar Avram Iancu nu şi-a abandonat poporul.

În 1852, când Împăratul austriac Franz Joseph a venit în Transilvania, Avram Iancu a refuzat audienţa, decoraţiile şi recompensele care i se ofereau. A preferat să rămână sărac decât să-şi vândă Cauza pentru o funcţie, o medalie sau un privilegiu!

Testamentul său, scris la numai 26 de ani, spune totul: "Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită!" S-a stins la Baia de Criş, în 1872, la numai 48 de ani, sărac, bolnav şi abandonat de o stăpânire căreia îi salvase tronul. A fost îngropat la Ţebea, lângă gorunul lui Horea, acolo unde România îşi păstrează memoria martirilor şi a celor care au pus Neamul mai presus de propria viaţă.

Aceasta este adevărata măsură a naţionalismului românesc: jertfă, nu interes personal; responsabilitate, nu privilegiu; şcoală, lege, credinţă şi apărarea pământului străbun!

De aceea, astăzi nu este suficient să depunem o coroană la Ţebea şi să rostim câteva fraze solemne. Trebuie să ne întrebăm: pentru ce a luptat Avram Iancu şi ce am făcut noi cu moştenirea lui?

Astăzi, satele Apusenilor se depopulează. Tinerii pleacă din Ţară. Bogăţiile României sunt exploatate iar românului de rând i se spune tot mai des că trebuie să accepte, să se conformeze şi să tacă. Decizii care ne afectează viitorul sunt luate fără ca interesul românilor să fie pus pe primul loc.

Partidul S.O.S. România îşi asumă fără ezitare moştenirea lui Avram Iancu: apărarea Naţiunii Române, a Limbii Române, a credinţei strămoşeşti, a Familiei, a pământului şi bogăţiilor României şi a dreptului poporului român de a-şi hotărî singur destinul!

Avram Iancu nu a murit pentru o funcţie, nu a luptat pentru avere, nu s-a vândut pentru decoraţii. A murit sărac, dar a rămas bogat în memoria Neamului!

Iar astăzi, la 154 de ani de la trecerea sa la Domnul, cea mai frumoasă formă de respect pe care i-o putem arăta este să nu lăsăm România să-şi piardă identitatea, suveranitatea şi demnitatea!

Categorie: Comunicate

Elevilor le spun un lucru pe care îl cred cu tărie: voi sunteţi specialiştii de mâine care veţi reconstrui România! Inginerii care vor repune în funcţiune ceea ce s-a distrus, medicii care vor salva vieţi în spitalele noastre, informaticienii, electricienii, mecanicii, fermierii şi profesorii de mâine!

Nu învăţaţi pentru note şi nici pentru părinţi, ci pentru ziua în care cineva va avea nevoie de ceea ce ştiţi voi să faceţi. Şi nu vă lăsaţi convinşi că viitorul vostru se află în altă ţară. Voi sunt viitorul, iar România are nevoie de voi aici, acasă!

Profesorilor le mulţumesc pentru opera de educare a noilor generaţii de tineri români! Intraţi în clase cu programe schimbate de la an la an, cu salarii care nu reflectă răspunderea pe care o purtaţi şi, de multe ori, în şcoli fără condiţiile minime pe care un stat serios le asigură. O învăţătoare sau un profesor bun rămâne toată viaţa în mintea unui adult. De aceea o spun deschis: nu există reformă a educaţiei făcută împotriva profesorilor! Nici măsurile de austeritate luate pe repede-înainte, nici comasările de clase, nici tăierile din burse nu construiesc nimic.

Voi susţine în Parlament tot ceea ce înseamnă respect pentru cariera didactică: plata corectă a muncii şi salarii motivante, stabilitatea programei şi reducerea birocraţiei care fură timpul de la catedră!

Părinţilor vă spun că sunteţi primii educatori ai copiilor voştri şi că niciun sistem, oricât de bine gândit, nu vă poate înlocui! Statul are datoria să vă sprijine, nu să vă ia locul: cu transport şcolar care chiar circulă, cu manuale la timp, cu burse sociale pentru copiii din familiile sărace şi cu şcoli în care copilul dumneavoastră să fie în siguranţă. Iar dreptul de a vă creşte şi educa copiii potrivit propriilor convingeri nu este o concesie făcută de cineva, ci un drept garantat de Constituţie!

Al doilea lucru pe care vreau să îl spun ţine de rostul şcolii. Şcoala românească trebuie să răspundă nevoilor reale ale pieţei muncii. Astăzi avem absolvenţi care nu îşi găsesc de lucru şi angajatori care nu găsesc oameni calificaţi.

Este semnul unei defazări pe care o plătim cu toţii. Iar noi trebuie să ne pregătim copiii pentru profesiile şi meseriile care vor rezista şi peste cinci sau zece ani: energie, inclusiv nucleară şi regenerabilă, industrie de apărare, construcţii şi infrastructură, agricultură şi industrie alimentară, sănătate, mecatronică şi automatizări, securitate cibernetică şi inteligenţă artificială.

Asta înseamnă învăţământ dual serios, cu parteneri economici adevăraţi şi cu practică făcută în ateliere, nu pe hârtie. Înseamnă laboratoare şi utilaje care există în şcoli, nu doar în devize. Înseamnă orientare şcolară făcută din timp, astfel încât fiecare elev să ştie ce urmează după ce face o alegere. Şi mai înseamnă un lucru pe care îl repet la fiecare dezbatere: o meserie învăţată bine nu este un eşec, ci o formă de demnitate. O ţară care se reconstruieşte are nevoie de electricieni, instalatori, sudori şi constructori la fel de mult ca de programatori!

Nu în ultimul rând, în şcolile din România anul şcolar începe de generaţii cu o slujbă de Te Deum, cu o rugăciune pentru copii şi pentru profesorii lor. Anul acesta, un asemenea moment a devenit un motiv absurd de sesizare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, depusă de doamna deputată Corina Atanasiu de la USR, după ce elevii din Cluj au fost invitaţi la slujba de început de an.

Inspectoratul a precizat public că participarea este opţională şi cu acordul părinţilor. Cu alte cuvinte, s-a făcut scandal în jurul unei invitaţii.

Le spun deci celor de la USR cât se poate de limpede: nimeni nu obligă niciun copil să intre în biserică. Dar nimeni nu are nici dreptul să scoată rugăciunea din viaţa şcolii pentru că îi deranjează pe câţiva zeloşi ai educaţiei materialiste şi atee deprinse pe timpul comunismului.

Articolul 29 din Constituţie garantează libertatea conştiinţei şi dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor minori potrivit propriilor convingeri, iar articolul 32 alin. (7) prevede că statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.

De aceea dezaprob demersul parlamentarilor USR care invocă toleranţa şi dau dovadă în acelaşi timp de cea mai crasă intoleranţă!

Le doresc deci tuturor elevilor un nou an şcolar cu spor, profesorilor respectul care li se cuvine iar părinţilor bucuria de a-şi vedea copiii crescând şi învăţând acasă, în ţara lor!

Categorie: Comunicate

Între 31 august şi 3 septembrie, mii de tineri veniţi din toată ţara, din diaspora românească şi din alte ţări, participă la întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi - ITO 2026, sub o temă care rezumă tot ce contează pentru viitorul neamului nostru: "Tinerii, Familia şi Viaţa în Hristos"!

Pentru mine, ca Deputat şi ca român născut şi crescut în Biserica Ortodoxă, acest eveniment reprezintă mai mult decât o manifestare bisericească. Este dovada că tinerii sunt prezenţi şi activi în Biserică, chiar dacă ni se repetă de ani de zile că tinerii s-au îndepărtat de credinţă, de familie, de valorile tradiţionale şi că singura direcţie posibilă este "modernizarea" prin renunţare. Realitatea de la Catedrala Naţională contrazice acest discurs.

Iar întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi - ITO 2026 este doar exemplul cel mai vizibil. În spatele lui stau lucruri care nu ajung niciodată pe prima pagină: asociaţiile studenţilor creştini ortodocşi, taberele eparhiale de vară, şcolile de cateheză, pelerinajele, tinerii care duc pachete bătrânilor din satele golite şi cei care fac voluntariat în spitale. Aceasta este lucrarea de fiecare zi a unei Biserici vii, nu a unei instituţii de protocol! Avem din fericire în Romania o generaţie nouă care caută sens, comuniune şi repere. O generaţie care nu vrea să trăiască doar într-o lume virtuală, ci are nevoie de rădăcini, de Familie şi de Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă Română este astăzi a doua Biserică Ortodoxă din lume după numărul de credincioşi. Şi este o Biserică ancorată în realitate, care îi cheamă pe tineri să participe, să întrebe, să se implice şi să-şi asume Credinţa.

Anul 2026 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept "Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine" tocmai pentru a reafirma rolul fundamental al Familiei în formarea şi transmiterea credinţei de la o generaţie la alta. Şi nu întâmplător tema ITO 2026 este tocmai Familia. Într-un moment în care populaţia României scade în fiecare an, în care sute de mii de copii cresc cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, Biserica aşază Familia în centrul lucrării ei.

În calitate de parlamentar, susţin fără echivoc familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, dreptul părinţilor de a-şi creşte şi educa copiii potrivit propriilor convingeri şi obligaţia statului de a sprijini familiile cu copii, nu de a le trata ca pe un teren de experiment ideologic. Criza demografică nu se rezolvă prin campanii de comunicare şi nici prin înlocuirea românilor cu populaţii aduse de pe alte continente, ci cu locuinţe accesibile, locuri de muncă, medici de familie, creşe, grădiniţe şi şcoli sigure.

Le mulţumesc Patriarhiei Române şi Arhiepiscopiei Bucureştilor, preoţilor, voluntarilor şi, mai ales, părinţilor care i-au crescut pe aceşti tineri cărora le spun simplu: sunteţi dovada vie că România are viitor! Mărturisirea Credinţei nu este un act privat, făcut ruşinat, la adăpost de priviri. Este temelia Identităţii voastre!

Pentru că România nu se apără doar la graniţă şi în sala de plen. Se apără în Familie, în Scoală şi în Biserică! Acolo se dă lupta ca să mai existăm ca Neam şi peste o sută de ani!

Dumnezeu să binecuvânteze tinerii României, familiile lor şi întreg poporul român!

Categorie: Comunicate

"Am obţinut pentru România 80 de miliarde de euro!" Acestea au fost cuvintele lui Klaus Iohannis, în iulie 2020, iar partidele globaliste au defilat cu PNRR în campania electorală.

Acum două zile, pe 31 august, PNRR a ajuns la final. Iar din cele 80 de miliarde de euro trâmbiţate, România a încasat doar 13, din care aproximativ 3,5 miliarde de euro sunt împrumuturi, pe care le vom plăti noi şi copiii noştri până în anul 2058!

Şi haideţi să vedem şi ce avem pe teren: peste 2.000 de lucrări nefinalizate în sute de UAT-uri! În aceste localităţi, Primăriile vor trebui să finalizeze proiectele până la sfârşitul anului din bugetele locale, adică din taxele şi impozitele românilor! Dacă nu le vor finaliza, începând din 2027 vor trebui să achite şi banii pe care i-au primit până în această perioadă!

Tronsonul Bacău-Paşcani al Autostrăzii A7 a ratat şi el decontarea din PNRR şi singura şansă sunt alocările de la Bugetul de Stat, adică din buzunarele românilor.

Tronsonul Margina-Holdea al Autostrăzii A1 este alt eşec răsunător din calendarul PNRR. Deşi este singurul "ciot" lipsă pentru a avea o autostradă continuă de la Sibiu până la graniţa cu Ungaria, proiectul a ieşit oficial din portofoliul PNRR şi a fost preluat integral tot pe Bugetul de Stat, adică tot pe banii românilor!

Şi lista poate continua. Cine răspunde? Guvernele Cîţu, Ciucă, Ciolacu şi Bolojan au trecut, pe rând, pe la butoanele PNRR, iar PNL, PSD, USR şi UDMR şi-au împărţit ministerele. Însă niciun ministru nu a demisionat şi nicio sumă pierdută nu a fost recuperată de la nimeni.

De aceea, Partidul S.O.S. România cere un raport public al Guvernului, prezentat în Parlament, cu suma exactă pierdută, jalonul ratat pentru fiecare sumă şi numele responsabililor. De asemenea, o Comisie Parlamentară de anchetă privind gestionarea PNRR. Pentru că guvernarea nu înseamnă să faci promisiuni deşarte, ci să fii în stare să conduci ţara! Iar partidele globaliste nu au fost capabile nici măcar să ridice banii care erau puşi pe masă.

La următoarele alegeri, românii vor avea de ales între cei care au promis 80 de miliarde şi au adus doar 13 şi cei care astăzi le cer socoteală!

Categorie: Comunicate

Astăzi, 31 august, sărbătorim Ziua Limbii Române, una dintre cele mai importante sărbători identitare ale românilor din Ţară dar şi din afara graniţelor!

Pentru că Limba Română nu se opreşte la graniţele României. Ea este vorbită şi păstrată cu dragoste de milioane de români din comunităţile istorice din jurul României dar şi de milioanele de români plecaţi în ultimele decenii în toate colţurile lumii.

De aceea, astăzi ţin să transmit un sincer La Mulţi Ani celor peste 19 milioane de vorbitori ai Limbii Române din România dar şi celor peste 2.300.000 de vorbitori ai Limbii Române din Republica Moldova!

La Mulţi Ani şi celor peste 1 milion de români din Ucraina, Serbia (Valea Timocului şi Banat), Bulgaria şi Ungaria care păstrează vie Limba Română!

La Mulţi Ani celor peste 1 milion de vorbitori ai dialectului aromân din Grecia, Albania, Bulgaria şi Macedonia de Nord, fraţii noştri de limbă şi de istorie, care au păstrat de-a lungul generaţiilor graiul romanic al strămoşilor lor!

La Mulţi Ani şi vorbitorilor dialectelor meglenoromân şi istroromân, în scădere dramatică dar parte importantă din patrimoniul lingvistic şi istoric al românităţii!

Şi, bineînţeles, La Mulţi Ani celor peste 6 milioane de români din Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franţa, Statele Unite, Canada şi din toate ţările lumii în care comunităţile româneşti duc mai departe limba şi cultura noastră!

Limba Română este mai mult decât un mijloc de comunicare. Este liantul dintre generaţii şi elementul identitar principal al poporului nostru.

Faptul că zeci de milioane de oameni continuă să vorbească cele patru dialecte ale Limbii Române, este dovada vie că o limbă nu poate fi despărţită de istoria şi de sufletul celor care o vorbesc.

Avem datoria de a păstra limba noastră curată, de a o transmite copiilor noştri şi de a nu permite ca distanţa, migraţia sau trecerea timpului să rupă legătura dintre românii de pretutindeni.

Limba Română ne uneşte. Oriunde am fi, prin limba pe care o vorbim, rămânem parte din aceeaşi mare Familie!

La Mulţi Ani tuturor celor care vorbesc, iubesc şi păstrează vie Limba Română!

Categorie: Comunicate

În calitate de Deputat al Partidului S.O.S. România, consider că Parlamentul nu mai poate privi de pe margine degradarea securităţii energetice a României.

De aceea, Grupul Parlamentar S.O.S. România din Camera Deputaţilor iniţiază procedura parlamentară pentru constituirea unei Comisii de Anchetă privind situaţia sistemului energetic naţional şi deciziile care au afectat securitatea energetică a ţării.

Nu cerem explicaţii de faţadă, cerem documente. Cerem adevărul! Cerem responsabilitate! România este o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu resurse energetice importante: avem energie nucleară, hidroenergie, gaze naturale, cărbune, resurse offshore în Marea Neagră şi un potenţial considerabil pentru dezvoltarea capacităţilor de producţie regenerabile.

Şi totuşi românii ajung să suporte preţuri exorbitante iar România este nevoită, în anumite perioade, să apeleze la importuri de energie.

Cum s-a ajuns aici? Cine răspunde? Şi, mai ales, în beneficiul cui au fost luate anumite decizii? Aceste întrebări nu mai pot fi evitate!

Comisia parlamentară de anchetă va trebui să analizeze:

1. cauzele reale ale vulnerabilităţilor actuale ale sistemului energetic naţional şi măsura în care acestea puteau fi anticipate şi prevenite;

2. capacităţile de producţie închise, retrase, indisponibilizate sau întârziate, precum şi impactul acestor decizii asupra securităţii energetice;

3. situaţiile în care România a fost nevoită să importe energie la preţuri ridicate, deşi dispune de resurse energetice proprii importante;

4. evoluţia preţurilor la energie şi mecanismele prin care costurile ajung să fie suportate de români şi de economia României;

5. întârzierile investiţiilor strategice în producţie, transport, distribuţie, stocare şi infrastructură energetică;

6. situaţia de la Cernavodă, inclusiv vulnerabilitatea producţiei nucleare în raport cu nivelul şi debitul Dunării şi măsurile luate pentru prevenirea unor asemenea situaţii;

7. proiectele energetice strategice ale României care trebuiau să reducă dependenţele şi vulnerabilităţile şi motivele pentru care unele investiţii au fost întârziate sau blocate;

8. politica României privind gazele naturale, inclusiv exploatarea resurselor din Marea Neagră şi modul în care statul român îşi protejează şi valorifică propriile resurse;

9. importurile şi exporturile de energie şi gaze, precum şi mecanismele economice şi comerciale care funcţionează în perioadele de dezechilibru;

10. contractele, achiziţiile şi deciziile administrative care au avut sau pot avea un impact asupra securităţii energetice naţionale;

11. responsabilitatea ministerelor, autorităţilor de reglementare şi companiilor cu capital de stat pentru deciziile adoptate în ultimii ani.

Să fie foarte clar: NU CĂUTĂM VINOVAŢI DE SERVICIU. CĂUTĂM ADEVĂRUL! Nu pornim de la verdicte prestabilite, pornim de la documente!

Dacă vulnerabilităţile actuale ale sistemului energetic sunt exclusiv consecinţa unor factori naturali sau obiectivi, acest lucru trebuie demonstrat prin date şi documente.

Dacă însă vom constata că vulnerabilitatea României a fost amplificată de decizii politice greşite, investiţii abandonate sau întârziate, management defectuos, contracte dezavantajoase ori interese economice de partid sau de grup care au fost puse înaintea Interesului Naţional, atunci cei responsabili trebuie să răspundă!

Nu putem accepta ca atunci când lucrurile merg prost, responsabilitatea să se piardă între ministere, agenţii, companii şi instituţii. Vom solicita documentele instituţiilor şi companiilor relevante şi vom cere audierea persoanelor care au avut putere de decizie în domeniul energetic.

Pentru că energia României nu poate fi administrată în spatele uşilor închise, fără transparenţă şi fără răspundere publică.

O Românie care are resurse dar nu le poate transforma în energie accesibilă pentru propriul popor, este o Românie vulnerabilă. Iar o Românie vulnerabilă energetic este vulnerabilă economic şi militar.

Iar noi, parlamentarii S.O.S. România, nu acceptăm ca România să devină dependentă de alţii pentru ceea ce poate produce singură. Resursele României trebuie administrate în primul rând în interesul României şi al cetăţenilor români!

De aceea, în calitate de Deputat al Partidului S.O.S. România, susţin fără echivoc constituirea acestei Comisii parlamentare de anchetă.

Pentru că România are dreptul la adevăr, românii au dreptul la energie sigură şi accesibilă iar cei care au luat decizii care au pus în pericol securitatea energetică a ţării trebuie să răspundă!

Categorie: Comunicate

România este o ţară bogată în resurse. Avem gaze naturale şi România se află pe primul loc la producţia de gaze naturale din Uniunea Europeană.

Avem petrol şi ne mândrim că România a fost prima ţară din lume care a produs petrol şi prima ţară din lume care a exportat benzină la începutul anilor 1900.

Avem Dunărea şi un potenţial hidroenergetic extraordinar. Avem Cernavodă. Avem cărbune. Avem un potenţial uriaş în domeniul energiei solare şi eoliene. Avem deci resursele şi experienţa unei ţări puternice. Şi totuşi românii plătesc energie scumpă, industria este pusă sub presiune iar sistemul energetic naţional ajunge să fie vulnerabil în contextul debitului foarte scăzut al Dunării.

După ce Unitatea 1 de la Cernavodă a fost oprită de la sfârşitul lunii Iulie din cauza secetei hidrologice, Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă va fi deconectată complet de la Sistemul Energetic Naţional joi 13 August.

Pierdem astfel 20% din producţia de energie electrică a României şi trebuie să înţelegem că România nu-şi mai poate permite să improvizeze în domeniul energiei. Nu putem vorbi despre suveranitate politică, economică sau militară dacă nu avem suveranitate energetică. Un stat care nu îşi poate asigura energia pentru populaţie, industrie şi agricultură devine dependent. Iar un stat dependent nu mai poate decide liber în interesul propriilor cetăţeni!

Şi în mod nedrept, de fiecare dată când Guvernul greşeşte, factura este trimisă populaţiei: românului i se spune să consume mai puţin, firmele sunt chemate să reducă activitatea între anumite intervale, industria este pusă să suporte costuri tot mai mari, agricultorul plăteşte energie scumpă, combustibil scump şi îngrăşăminte scumpe. Iar familia românească trebuie să calculeze fiecare kilowatt consumat.

Or, românii nu trebuie certaţi pentru că folosesc aerul condiţionat în timpul unei veri toride. Nu pensionarul trebuie să fie responsabil pentru lipsa investiţiilor în capacităţi de producţie şi stocare. Nu antreprenorul român trebuie să plătească pentru faptul că statul nu şi-a pregătit infrastructura. Iar în calitate de Deputat al Partidului S.O.S. România o spun răspicat: responsabilitatea aparţine exclusiv partidelor care au condus politica energetică a României: PNL şi PSD!

Criza energetică actuală, creată de aceste partide, trebuie să fie un semnal de alarmă şi ne arată că nu putem accepta ca decizii fundamentale pentru securitatea energetică a ţării să fie luate exclusiv în funcţie de obiective setate de Comisia Europeană sau de calendare europene care nu ţin cont de interesul naţional, de specificul economiei româneşti şi de capacitatea reală a populaţiei de a suporta aceste costuri.

România are nevoie de o strategie energetică naţională pe 25-30 de ani, asumată politic şi protejată de interesele de partid. Trebuie să producem mai mult, să stocăm mai mult, să transportăm mai eficient şi să pierdem mai puţin. Trebuie să folosim resursele României pentru dezvoltarea României. Trebuie să reconstruim industria românească şi să îi oferim energie competitivă. Pentru că atunci când energia devine inaccesibilă, se opreşte industria. Când se opreşte industria, dispar locurile de muncă. Când energia devine prea scumpă, creşte preţul alimentelor.

România trebuie deci să-şi folosească resursele pentru propriul popor, pentru propria industrie, pentru propriii agricultori şi pentru propriul viitor.

Pentru că fără energie sigură nu există economie puternică! Fără economie puternică nu există stat puternic! Iar fără un stat puternic nu există suveranitate!

Categorie: Comunicate

Votul meu este deci un vot împotriva inconştienţei cu care România a fost împinsă spre dependenţă energetică, spre preţuri tot mai mari şi spre vulnerabilitate strategică.

Guvernanţii au confundat decarbonizarea cu demolarea sectorului energetic naţional şi au acceptat calendare de închidere fără să construiască la timp capacităţi de înlocuire.

Au închis grupuri energetice, au abandonat investiţii, au pus în pericol locuri de muncă şi apoi au venit în faţa românilor pretinzând că facturile uriaşe sunt o fatalitate.

Or, facturile mari NU sunt o fatalitate! Ele sunt rezultatul unor decizii politice greşite. Iar proiectul de lege votat astăzi de mine şi de toţi Deputaţii Partidului S.O.S. România introduce un principiu elementar de responsabilitate: capacităţile energetice pe bază de lignit şi huilă NU trebuie scoase din exploatare înainte de construirea şi punerea în funcţiune a unor noi capacităţi energetice care să le înlocuiască!

Motivarea amendamentului care a modificat legea este foarte clară: România nu trebuie să elimine surse de producere a energiei înainte de a introduce în sistem capacităţi similare, deoarece o asemenea conduită ar dezechilibra Sistemul Energetic Naţional.

Chiar dacă susţin tranziţia către o energie mai curată, nu accept ca aceasta să fie făcută pe spatele cetăţenilor, prin facturi imposibil de plătit, prin pierderea locurilor de muncă şi distrugerea securităţii energetice.

Decarbonizarea trebuie realizată raţional, etapizat şi numai în măsura în care noile capacităţi de producţie sunt efectiv funcţionale.

Proiectul de lege pentru care am votat permite, totodată, utilizarea lignitului, antracitului, turbei şi huilei în scopuri neenergetice, inclusiv în industriile farmaceutică, medicală, alimentară, textilă, chimică şi a construcţiilor. Este absurd ca România să deţină resurse naturale şi, în acelaşi timp, să îşi interzică singură valorificarea lor, inclusiv în domenii care nu presupun producerea energiei electrice.

Legea prevede şi excepţii strict legate de securitatea naţională, mobilizare, război, stare de urgenţă, situaţii de criză şi constituirea stocurilor de siguranţă. Aceste excepţii nu sunt arbitrare, ci sunt condiţionate de obţinerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi de realizarea unei analize detaliate.

În plus, noile capacităţi autorizate în situaţii excepţionale trebuie să respecte cele mai bune tehnici disponibile pentru limitarea emisiilor industriale.

Prin urmare, nu vorbim despre abandonarea obiectivelor de mediu, ci despre corelarea lor cu Interesul Naţional şi cu realităţile economice şi geopolitice!

Am votat favorabil pentru că securitatea energetică este securitate naţională, am votat pentru ca România să nu fie obligată să aleagă între lumină şi căldură, între protejarea mediului şi supravieţuirea economiei!

România are nevoie de tranziţie energetică dar nu de sinucidere energetică! Are nevoie de capacităţi noi înainte de închiderea celor existente, de investiţii, predictibilitate şi valorificarea responsabilă a resurselor proprii.

Acesta este motivul votului meu: interesul românilor trebuie să fie mai presus de ordinele politice externe, de propaganda verde şi de incompetenţa unui Guvern demis care e gata să închidă capacităţi de producţie pe cărbune înainte să construiască alternative!

Categorie: Comunicate

De 178 de ani, acest Imn nu a tăcut niciodată în sufletul românilor.

A răsunat în vremuri de glorie şi în clipe de restrişte, a ridicat generaţii, a unit voinţe şi a aprins focul luptei pentru libertate.

De aceea "Deşteaptă-te, Române!" nu este doar un cântec solemn.

Este un strigăt de luptă, un îndemn la trezire naţională şi o chemare fermă la libertate, demnitate şi apărarea României!

Iar versurile directe şi mobilizatoare ale Imnului nostru continuă să inspire generaţii întregi de români şi să exprime spiritul autentic al poporului român: dârz, neînfricat şi liber!

Alături de Drapel şi Stemă, Imnul reprezintă expresia vie a identităţii noastre naţionale. În el se regăsesc idealurile pentru care înaintaşii noştri au luptat şi s-au sacrificat: libertatea, independenţa, suveranitatea şi demnitatea naţională.

Din 1848 şi până astăzi, "Deşteaptă-te, Române!" a fost arma morală a românilor.

A unit un popor şi i-a dat forţa să reziste. A trecut Prutul şi a devenit pentru mai mulţi ani Imnul de Stat al Republicii Moldova, o dovadă vie că nicio graniţă vremelnică nu poate şterge unitatea de limbă, de credinţă, de cultură şi de sânge a românilor!

Însuşi titlul Imnului, "Deşteaptă-te, Române!", este un avertisment şi un îndemn permanent. Ne cere să nu fim indiferenţi, să nu uităm cine suntem şi să nu permitem nimănui să ne slăbească identitatea, credinţa sau voinţa naţională.

Pentru că România are nevoie de români treji, uniţi şi hotărâţi!

Are nevoie de lideri care să apere interesul naţional, nu să îl negocieze!

Iar astăzi, când intonăm Imnul Naţional, trebuie să o facem cu mândrie şi convingerea că viitorul nostru trebuie hotărât aici, în România, prin voinţa poporului român!

De Ziua Imnului Naţional al României, urez La Mulţi Ani tuturor românilor din ţară şi din afara graniţelor!

Dumnezeu să ocrotească România şi toţi românii!